Surse electrochimice

Asa cum s-a aratat, una din directiile alternative de obtinere a energiei eloctrice o constituie conversia electrochimica, adica transformarea directã, nepoluantà si silentioasa, a energiei chimice continute intr-o mare varietate do substante, in cea mai avantajoasã forrna de energie, energia electric. Acest proces de conversie are loc in aparate si dispozitive numite generic Surse sau Pile Electrochimice de Energie Electricà.(Pile de combustie)
Dupa realizarea pilei Volta, aceastä sursä de energie a fost utilizatà de cãtre Nicholson si Carlisle la descompunerea apei in hidrogen si oxigen, iar de cãtre Davy, in 1307, la descompunerea alcaliilor. Daniell si Faraday au continuat in mod stralucit experimentãrile in domeniul acestor surse noi de energie, in prima jumátate a veaculul trecut.
Un eveniment de seama in dezvoltarea surselor electrochimice de energie l-a reprezentat realizarea acumulatorului cu plumb de catre Plante, in anul 1859. Peste nouà ani, in 1868, Leclanché inventoaza pila zinc-piroluzitá care devine rapid una din cele mai populare surse electrochimice de energie.
Sursele eloctrochimice do energie se clasifica dupä tipul de reactie la electrozi, si anume:
daca reactia este ireversibilá, energia electricã producandu-se pe seama unor reactanti in cantitate limitata si nu se poate realiza regenerarea acestora prin electroliza, sursa se numeste pila primará;
dacä reactia este reversibilä, reactántii consumati in timpul producerii energiei electrice putindu-se regenera prin ectrolizã, sursa se numeste pila secumdará au acumulator;
in cazul in care reactantii sunt transportati tot timpul la electrozi, iar produsii de reactie sunt eliminati simultan sursa devine o asa-numita pila cu combustibil (demumitá si pilá de combustie).


Pile primare:
capac de alama
capac
saiba de centrare
ambalaj
cilindru de zinc
izolator
disc de otel nichelat
electrod de carbune
electrolit (pasta)
amestec de MnO2 si negru de fum
material de umplutura