1. Organizarea bugetara în România
1.1. Continut, interpretari si semnificatii cu privire la bugetele publice
BUGETELE PUBLICE
apar prezente în practica financiara prin corelarea a doua pozitii:
=una, pe fondul teoriei relatiilor specifice în sensul continutului lor economic
=alta, ca instrumente de actiune din partea statului si a unitatilor administrativ teritoriale.
D.p.d.v. al exprimarii si sensului dat de continutul economic=relatii economice banesti ce apar în procesul repartitiei valorii nou create (venitului national) cu prilejul constituirii si repartizarii de fonduri centralizate (la si de la dispozitia statului si a unitatilor administrativ teritoriale) în scopul satisfacerii unor nevoi generale, de ordin public, atât la nivel central cât si local.
D.p.d.v. al continutului economic=exprima relatii banesti în contextul economico-social în legatura cu mobilizarea si repartizarea de fonduri între stat (ori/si unitatile administrativ-teritoriale), pe de o parte si „partenerii” lui , pe de alta parte, aflati într-o dubla ipostaza de contribuabili si de consumatori ai banului public. Mobilizarea mijloacelor banesti, cu titlul de venit bugetar, la dispozitia statului, are loc, în cea mai mare masura, în economie respectiv, în procesul realizarii de produse, marfuri, al prestarilor de servicii si al executarii de lucrari.
Sunt relatii economice sub forma baneasca, de o factura specifica, prin prezenta, încadrarea si manifestarea lor în baza economica a societatii.
Individualizarea bugetelor publice ca relatii economice specifice potrivit cu afirmatia de mai sus este sustinuta de necesitatea constituirii si repartizarii unor fonduri publice, la si de la dispozitia statului, în vederea satisfacerii unor nevoi de interes general (si comun) ale populatiei. Respectivele relatii, într-un sens mai restrâns, apar pe fondul repartitiei valorii nou create (venitului national) la care participa cei implicati în realizarea acesteia atât în mod direct cât si indirect. La