PIATA MONETARA SI PIETELE PARALELE

În procesele economice apar numerosi factori interesati în vânzarea sau cumpararea capitalurilor disponibile pe o perioada mai scurta sau mai îndelungata si ca în realizarea dezideratelor lor privind fructificarea capitalurilor ei negociaza, se confrunta si se pun de acord în cadrul unor relatii specifice de piata.
Totalitatea relatiilor dintre diferitele subiecte economice, intreprinderi si persoane, între acestea si intermediarii bancari, precum si a raporturilor dintre banci si alte institutii de credit privind transferul de disponibilitati monetare ca forma specifica de creante si fructificare a capitalului, formeaza pietele de capital sau pietele creditului.
Aceste piete sunt segmentate în functie de natura participantilor si scopurile urmarite de acestia.
Astfel, potrivit celei mai acceptate considerari ale structurii pietelor distingem:
piata capitalurilor sau piata financiara;
piata monetara;
piata valutara.
Piata monetara sau piata creditului are drept obiect capitalurile disponibile pe termen scurt si piata valutara este un compartiment obligatoriu pentru fluxurile de capital din si catre exterior.
Asa cum s-a subliniat, aceste piete se individualizeaza prin institutiile functionale si modul de desfasurare a tranzactiilor pe aceste piete. Dar se apreciaza, pe buna dreptate, ca pe de o parte granitele dintre aceste piete nu pot fi precis delimitate, iar pe de alta parte, legaturile dintre aceste piete sunt foarte strânse. Astfel, evenimentele si tendintele dintr-o piata pot influenta desfasurarea evenimentelor si tendintelor de pe alte piete, cu atât mai mult cu cât multi participanti opereaza pe mai multe piete si implicit pot transfera, în cazul în care considera favorabila, participarea lor pe alte piete.
Între cele doua extreme posibile: angajarea “permanenta” a capitalului prin achizitii de actiuni si obligatiuni si împrumuturile de la zi la zi, exista o gama diferentiata de modalitati de plasare a capitaluril