RELANSAREA AGRICULTURII IN ROMANIA



Criza agriculturii romanesti
Tara noastra nu face parte dintre tarile nevoite sa importe cantitati substantiale de hrana, dimpotriva, configuratia geografica si clima sunt favorabile noua, pentru ca in conditii normale, Romania sa satisfaca necesitatile alimentare ale unei populatii de doua ori si jumatate mai mari decat numara in prezent. Scaderea productiei ne-a dus insa in situatia paradoxala de a importa, cand de fapt ar trebui sa exportam. In loc sa valorificam la maximum potentialul agricol, noi il neglijam, iar consecintele duc la scaderea nivelului de trai.
Legea nr. 18/1991 si legea 1/2000 reprezinta acte de justete in ceea ce priveste restituirea terenurilor agricole fostilor proprietari. Retrocedarea terenurilor a avut mai multe efecte negative decat pozitive, desi aceasta reprezentau un inceput bun al reformei.; este nevoie si de o politica ferma si coerenta. Datorita faptului ca proprietatea funciara este in prezent foarte faramitata, legea 1/2000 vine sa mareasca aria terenurilor agricole retrocedabile de la 10 la 50 ha.
Pentru a fi eficienta, legea 18 ar fi trebuit sa fie urmata de masuri de stimulare financiara si de sprijinire a asociatiilor de proprietari. Este nevoie de o companie de informare bine condusa care sa convinga taranii de efectele benefice ale asocierii si de asemenea sa-i convinga de necesitatea schimburilor de terenuri intre ei, astfel inat o persoana sa detina toate locurile sale la un loc.
Prin folosirea de catre regimul comunist a termenului de “cooperativa” acesruia i se atribuie defecte pe care nu le are. Este bine stiut ca prin cooperativizarea incheiata in 1962 ce a fost un proces dureros, statul comunist devenea proprietarul terenurilor agricole si al mijloacelor de productie ale taranilor. Datorita rezonantei negative a cuvantului in sine si a lipsei de cunostinte tehnice de organizare si management in agricultura, in Romania post comunista s-a impiedicat dezvoltarea acestei forme