Filosofie si filosofare


Prin filozofie ne aflam in domeniu interogatiei, in care gândirea revine asupra principiilor ce guverneaza cosmosul sau a temeiurilor a tot ceea ce exista, reprezentând gândirea asupra esentelor principiilor ultime ale lumii si omului, insa nefinalizata intr-un raspuns ultim, cin intr-un exercitiu continuu al problematizarii.
Platon numea filozofia ca fiind „suisul sufletului catre locul inteligibilului”, filosofia fiind astfel calea pe care trebuie sa o urmeze gândirea pentru a ajunge la cunoastere.
Filosofia s-a constituit prin încercarea de a da raspunsuri, încât ajunge sa vizeze raportul omului cu lumea cu existenta. Filosofia încearca sa explice în ce consta conditia umana, conceptul de conditie umana, de asemenea situatiile obisnuite si limita. În acelasi timp filosofia se preocupa de locul si rolul omului îl ajuta pe acesta sa ierarhizeze lumea. Filosofia îl ajuta pe om sa opteze în cunostinta de cauza de ce oamenii opteaza pentru anumite ralieri.
Filosofia îl ajuta pe om sa se cunoasca pe sine sa-si formeze o cunostinta de sine care sunt propriile sale relatari dar raportata la realitatea sociala, sa-si formeze constiinta alteritatii care este constiinta respectului pentru ceilalti alaturi de care traiesti.
Filosofia s-a format în antichitate la început în obiectul filosofiei erau puse cunostinte din toate domeniile treptat s-a produs o departajare între discursul filosofic si cel stiintific. Tot pe parcursul istoriei s-au constituit domeniile meditatiei filosofice. Parerea celor mai multi cercetatori este ca în Grecia Antica a existat o filosofie riguroasa, originala si nu se confirma opinia dupa care grecii au dat putin si au luat mult.
Filosofia în Grecia Antica a aparut în perioada genezei a aparitiei relatiilor de productie sclavagiste, ca o reflectie implicita mai mult sau mai putin în mitologie, dar ea încearca sa se desprinda treptat de mitologie. Astfel în Iliada si Odiseea a lui Homer gasim primele în