Varsta Pamantului este atat de mare,incat este aproape inimaginabila,dar considerand ca
Pamantul are un an,existenta umana s-ar reduce la mai putin de 5 ore dintr-o singura zi.
Oamenii incearca de secole sa aprecieze varsta Pamantului.La inceputul anilor 1600 James Ussher,a calculat varsta Pamantului bazandu-se pe date din Biblie.El a coniderat ca geneza Pamantului a avut loc in 4004i.e.n.Astazi stim ca arhiepiscopul Ussher a stabilit o varsta de un milion de ori mai mica decat cea reala.Oamenii de stiinta considera acum ca Pamantul ar avea circa 4,6 miliarde de ani.Abia in anii 50 ai secolului nostru a devenit posibila aprecierea corecta a varstei Pamantului-varsta care corespunde cu varsta Soarelui si cu a celorlaltor planete.La sfarsitul anilor 1600,omul de stiinta si medicul danez Niclaus Steno a descoperit ca in rocile sedimentare aflate sub apa si straturile superioare sunt mai tinere decat cele inferioare.Aceasta descoperire ia ajutat pe oamenii de stiinta ai anilor 1800 sa stabileasca seriile de straturi ale rocilor sedimentare din intreaga lume si sa defineasca partial varsta Pamantului.Stiinta care se ocupa cu stabilirea varstei rocilor se numeste geocronologie.La inceputul secolului XX oamenii de stiinta englezi si americani au descoperit ca unele elemente radioactive se pot folosi ca „ceasuri” pentru determinarea trecerii timpului.Primele urme de viata apar in rocile cu varsta de 3,5 miliarde de ani,acestea fiind si cele mai vechi roci gasite pe Pamant.Primele vieteti au fost organismele monocelulare ca algele si bacteriile.Cea mai cunoscuta metoda de determinare a varstei pe baza timpului de injumatatire este metoda carbonului radioactiv care determina raportul dintre izotopul 14 radioactiv al carbonului si izotopul 12 neradioactiv de carbon intr-un material organic.Ere geologice ale istoriei Pamantului:4600 milioane de ani in urma precambrian;590 cambrian;500 ordovician;440 silurian;408 devonian;360 carbon;286 permian;248 triacic;213