PROTOCOLUL POP SI IMAP

Protocolul POP

      Protocolul POP (Post Office Protocol) functioneaza foarte asemanator cu protocolul SMTP (descris pe larg in articolul din luna martie 2001). În prezent exista doua versiuni de POP: POP2 si POP3. Cu toate ca suntem tentati, la prima vedere, sa credem ca POP3 este o revizuire (îmbunatatire) o protocolului POP2, cele doua protocoale sunt total diferite, folosind chiar porturi de comunicatie diferite. POP2 este mult mai apropiat de SMTP decât POP3, comenzile si structura lor fiind mult mai apropiate de comenzile SMTP.
      Protocolul POP3 defineste trei stadii distincte prin care poate trece o sesiune de lucru: autorizare, tranzactie si actualizare. În starea de autorizare clientul trebuie sa se autentifice pe server (nume utilizator + parola). Daca aceasta etapa s-a încheiat cu succes, serverul deschide cutia postala a clientului si sesiunea trece în starea de tranzactie. În aceasta stare, clientul poate cere serverului sa-I ofere anumite date (o lista a mesajelor) sau sa efectueze o anumita actiune (preluarea mesajelor). Când serverul termina de executat comenzile clientului, sesiunea POP3 intra în starea actualizare si conexiunea se închide.
      Prezentam mai jos comenzile POP3 necesare pentru o implementare minimala a acestui protocol pe Internet.


USER Cere un nume care identifica utilizatorul


PASS Cere o parola pentru utilizator/server


QUIT Închide conexiunea TCP


STAT Serverul returneaza numarul de mesaje din cutia postala si dimensiunea totala a mesajelor


LIST Returneaza ID-urile si dimensiunile mesajelor, afisate linie cu linie (permite un ID ca parametru, caz în care returneaza dimensiunea mesajului identificat prin ID-ul respectiv)


RETR Preia un mesaj din cutia postala (Necesita un ID de mesaj ca parametru)


DELE Marcheaza un mesaj pentru stergere (Necesita un ID de mesaj ca parametru)


NOOP Serverul returneaza un raspuns pozitiv, dar nu exe