Europa in primul razboi mondial II

Rolul marilor puteri in declansarea razboiului
Perioada a dezvoltarii rapide in toate domeniile, sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea a insemnat o crestere a puterii statelor europene ce dispuneau de resurse penru a continua procesul de industrializare, o crestere a interesului pentru crearea unor state nationale si o marire a problemelor ridicate de teritoriile aflate sub ocupatie straina.
Astfel, revolutia industriala a dus la crearea unei societati capitaliste in care concurenta s-a manifestat intre statele ce doreau fie considerate drept cele mai bogate si mai puternice. Rezultatul industrializarii a fost ideea ca un stat se poate apara mai eficient daca recurge la sprijinul armatei, careia trebuie, prin urmare, sa i se asigure o dotare cat mai performanta si mai potrivita cu conditiile unei prezumtive lupte. De aici a provenit motivul pentru fabricarea in numar tot mai mare a armamentului si pentru eficientizarea armatei.
Concurenta a aparut intre statele europene ( Franta, Anglia, Germania, Italia, Rusia) si datorita coloniilor si teritoriilor ocupate. Nationalismul ce a pus stapanire pe majoritatea popoarelor aflate sub ocupatie a insemnat inceperea luptei pentru independenta, dar si tensiuni intre statele importante din punctul de vedere al legitimitatii detinerii unor teritorii. Ca urmare a acestor miscari nationaliste zona de sud-est a Europei a devenit instabila, ea devenind si reala cauza a inceperii razboiului.
O alta sursa a dezechilibrului ce a dus la inceperea unui razboi a fost reprezentata de aliantele ce s-au incheiat intre puterile europene. Desi au avut initial un rol defensiv ele au pregatit terenul pentru neintelegeri intre statele participante, iar Antanta si Tripla Alianta au fost cele care au dus direct la inceperea razboiului.

Europa – principalul teatru de razboi
Cauzele razboiului au fost numeroase, iar amplificarea conflictului in zona Balcanilor a oferit motivul inceperii