Herodot II Herodot din Helicarnas este considerat, in general drept intemeietorul disciplinei noastre, drept "parintele istoriei", dupa definitia lui Cicero. Scrierea sa "Istorii" este astfel o opera de pionierat, ceea ce face ca ea sa aiba importante limite; In acelasi timp insa Herodot a indicat principalele directii pe care trebuie sa mearga noua disciplina, a pus bazele unor importante traditii ce aveau sa fie dezvoltate ulterior.El si-a creat astfel un bogat fond de cunostinte calatoriile sale oferindu-i prilejul nu numai sa faca observatii asupra realitatilor din alte regiuni ci si sa aiba contribuiri cu invatatii localnici. Deosebit de importanta a fost sederea sa la Atena, in viata culturala a careia s-a si integrat; aici el a venit in contact cu filozofia safista; a facut parte din anturajul lui Pericle, a devenit prietenul lui Sofocle a primit recompense oficiale pentru lecturile publice fragmentare din "Istorii". Lucrarea incepe prin a expune primele contacte ale grecilor cu persii, istoria lui Cresus, situatia Greciei in sec al VI-lea,urmeaza apoi istoria cresterii puterii persane, intrerupta de numeroase digresiuni privind Ecleatana, cetatile grecesti din Asia, Libya, Scotia, cea mai lunga fiind cea privind Egiptul, privilegiata de expunerea cuceririi acesteia de catre Camlyse. Ultima parte a scrierii este consacrata expunerii capaniilor persane impotriva Greciei europene, ale caror momente principale sunt expuse amplu si dramatic. El isi propune sa expuna nu numai conflictul dintre greci si barbari,ci sa-i explice si cauza. La fel, el sesizeaza transformarile la care sunt expuse diferite societeti. Atitudinea lui Herodot asupra obiectului expuneriia avut influente si asupra stilului folosit. Renuntandla dialectul doric, matern, el a intrebuintat dialectul ionic, devenind limba prozei stiintifice. Stilul lui este insa mai apropriat de cel literar. Primele patru carti din "Istorii" lui Herodot constituie un amplu preludiu al razboaielor medice a car
