Mituri etiologice in Vechiul Testament

Referent












Mitul este povestirea fabuloasa care cuprinde credintele popoarelor (antice) despre originea universului si a fenomenelor naturii, despre zei si eroi legendari( din gr. Mythos ) .
Sunt nume ilustre care au o proprie definitie a mitului :
James George Frazer , considera mitul inauntrul evolutiei spirituale a omenirii in 3 etape fundamentale : magie , religie , stiinta ;
Bronislaw Malinowski , vede in mit „ o carta progmatica a intelepciunii primitive”;
Claude Levi-Strauss , pentru care mitologia este un cod cu ajutorul caruia gandirea salbatica isi construieste diferite modele de lumi ;
Mircea Eliade , care afirma cel dintai caracterul de „realitate culturala extrem de complexa mitului” destinat „ a releva modelele exemplare ale tuturor riturilor si ale tuturor activitatilor omenesti semnificative „ ;
Umberto Ecco sustine ca miturile sunt intr-adevar opera cea mai deschisa interpretarii libere .
Analizand geneza unui mit putem usor constata ca acesta ia nastere din faptele , evenimentele sau fenomenele ce depasesc puterea de intelegere (explicare) a spectatorului, totdeauna victima , beneficiar sau privitor implicat doar emotional , nu si fizic .
Victor Kernbach imparte miturile in patru mari clase :
miturile memoriale sunt pastratoarele faptelor ancestrale si se poate presupune ca ele au inregistrat fie psihoze colective provocate de evenimente de mari proportii cu caracter insolit , fie incercarea empirica de a explica diverse fapte neobisnuite , petrecute de obicei la confluenta existentiala a doua populatii de nivel spiritual foarte diferit;
miturile fenomenologice privesc fenomenele de nivel cosmic , alcatuind naratiuni explicative in jurul marilor intrebari omenesti , asupra existentei omului si a cadrului sau vizibil si nevazut ;
miturile cosmografice includ intregul cadru divin , adica pe zei si locuintele lor univer