Referat - Conducatorii Multimilor

Categorie
Referate Psihologie
Data adaugarii
acum 15 ani
Afisari
2142
Etichete
conducatorii, multimilor
Descarcari
793
Nota
9 / 10 - 1 vot


BIBLIOGRAFIE:
Gustave Le Bon
“Psihologia multimilor”
Editura Anima- Bucresti 1990
Serge Moscovici
“Psihologia sociala sau masina de fabricat zei”
Editura Universitatii Al. I. Cuza - Iasi 1994
Conducatorii Multimilor
In fiecare sfera sociala, de la cea mai inalta la cea mai joasa, din clipa in care omul nu mai este izolat, el se supune imediat autoritatii unui conducator. Majoritatea indivizilor, a celor din randul maselor mai ales, sunt incapabili sa se conduca singuri. Conducatorul le serveste drept calauza.
Autoritatea conducatorului este extrem de despotica, ba chiar nu reuseste sa se impuna decat datorita acestui despotism.
Conducatorii tind azi sa inlocuiasca treptat autoritatile, in masura in care acestea se lasa discutate si slabite. Daca din intamplare, conducatorul dispare si nu este imediat inlocuit, multimea redevine o colectivitate fara coeziune si incapabila de impotrivire. Nu nevoia de libertate, ci cea de supunere domina totdeauna sufletul multimilor. Setea lor de ascultare le face sa se supuna din instinct celui care s-a declarat stapanul lor.
In cadrul psihologiei multimilor, seful constituie o adevarata cvadratura a cercului. Examinand portretul conducatorului, asa cum i-l construiesc Le Bon, Tarde sau Freud, suntem confruntati cu o senzatie stranie. Considerat sub un anume unghi, acest portret apare ca plauzibil, fiind conform faptelor descrise de istorie. Privit sub un alt unghi el nu mai constituie decat o imagine a la Epinal, exagerata, caricaturala. Reflecta mai curand prejudecatile unei epoci, decat o observare impersonala a celei contemporane. Intradevar diversitatea liderilor este atat de mare si corespunde unor forme de autoritate atat de variate incat este dificil sa-i bagam in aceeasi categorie.
Exista in lumea sociala un anume fel de autoritate care ne permite sa concepem ce inseamna in lumea psihica o dominatie exercitata mai putin in virtutea unei puteri fizice, anonime, decat a unei influente spirituale, personale; aceasta este autoritatea carismatica. In sens traditional, cuvantul carisma se refera la un personaj sacru. El califica dogmele unei religii si evoca o gratie. In zilele noastre, ca urmare a influentei sociologului german Max Weber, aceasta gratie este recunoscuta sefilor care fascineaza masele si devin pentru ele un obiect de adoratie. Ea este un atribut al papei Ioan-Paul al II-lea, al carui ascendent asupra milioanelor de credinciosi care il asteapta si il asculta cu fervoare i-a frapat pe observatori.
Seful carismatic este dotat, dupa cum se crede, cu calitati iesite din comun, plasate deasupra vietii de zi cu zi.
Relatiile, insa, pe care oamenii le intretin cu el, sunt de ordin personal. Relatii subiective, desigur, bazate pe o iluzie de reciprocitate. Ele permit totusi fiecarui individ din multime sa-si imagineze ca se afla in contact direct cu omul pe care il admira.
Autoritatea conducatorului este plasata deasupra tuturor corpurilor intermediare, organizatii, partide, mass-media, si toate institutiile care in interiorul fiecarui stat il preschimba pe acesta intr-un monstru rece si impersonal. In jurul persoanei sale se creeaza un fel de comunitate de fidelitate si speranta care scapa controlului ierarhiei. Fiecare se poate declara discipol, partizan, tovaras, fara a avea impresia ca decade sau se diminueaza.
Seful si partizanii sai par a se alege unii pe altii in mod reciproc. Bunul plac al conducatorului este disimulat sub arbitrariul afectivitatii. El este cel care tese legaturile prin care se afla reunit cu oamenii sai. Acestia, la randul lor, acorda incredre si isi incredinteaza soarta in mainile sale, intr-o totala identificare, fara sa stie nici ei vreodata exact pentru ce fac acest lucru. Un asemenea abandon este justificat printr-o decizie bine cantarita, printr-o revelatie intima sau prin ambele.
Circumstantele in care ia nastere o astfel de autoritate sunt, la randul lor, exceptionale. O ruptura clara a ordinii sociale existente, un dezgust fata de institutiile care isi pierd validitatea, toate acestea sunt faptele care o preced. Masele au, in acele momente, sentimentul ca in jurul lor totul se prabuseste. Viata sociala isi iese din fagas-nici pace, nici razboi, ci ceva care tine si de una si de alta. Oamenii sunt gata sa se lase purtati de valurile entuziasmului sau ale furiei si inclina sa transez...


  • Referate asemanatoare

Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2024 - Referatele.org