IZOGRAF

Matei Timforea(1836-1906)

Spiritul de observatie puternic, umorul sfatos si sanatos al taranului român, fantezia bogata, au facut din Matei Purcariu, zis Timforea, cea mai interesanta personalitate din rândurile iconarilor Tarii Oltului.
S-a nascut în 1836, în satul Cârtisoara, la poalele muntelui Bâlea din masivul Fagarasului. Era fiul taranului iobag Ion Purcariu, despre care se spune ca ar fi pictat si el pe sticla. Porecla de Timforea si-a dobândit-o Matei, dupa moartea tatalui sau, când pentru consateni a devenit fiul Floarei – Matei sin Florii – cele doua cuvinte contopindu-se si rotunjindu-se cu timpul în Timforea.
Prin 1965 unii oameni din sat îti mai aminteau de el ca fiind un om mic de statura, urât la înfatisare, beteag, si catre batrânete, gusat - dar cu suflet drept si cinstit. Purta parul lasat în plete lungi pe umar. Fiindca era si schiop, neputând sa lucreze la câmp, s-a dedicat unei munci sedentare, catre care avea înclinatie: pictura pe sticla.
Nimic nu dovedeste ca ar fi fost ucenicul lui Savu Moga; mai tânar cu 20 de ani, e firesc sa fi copiat unele teme ale acestuia, stiind ca satul lui Moga, Arpas, se gasea la doar 3 km de Cârtisoara. Însa Timforea, neputând sa mearga sa-si vânda icoanele prin târguri, având concurenta lui Moga, a ramas sarac toata viata.
Faptul ca infirmitatea îl împiedica sa munceasca precum toti taranii, îi dadea timp sa-i observe mai bine pe altii, sa-i studieze; saracia i-a creat anumite resentimente si i-a dezvoltat un ascutit simt al dreptatii, sentiment care se manifesta mai ales în scenele Judecatii de Apoi. Observatiile asupra semenilor le destina mai ales icoanelor, decât sa le împartaseasca consatenilor care, din cauza saraciei, nu-l vor fi luat în seama.
Pasionatului “povestitor” nu-i scapa nici un amanunt, tinând la exactitatea celor înfatisate pentru a le prezenta cât mai veridic. Renumele i l-au creat Judecatile de Apoi, în care se afirma ca un fin observator al moravurilor, însusirilor si pacate