EPOPEI CLASICE





Epopeile se numara printre cele mai vechi opere literale care au supravietuit pana in zilele noastre. Ele au contribuit cu mult la formarea culturilor vechi, inchizandu-le pe cele ale Greciei si Romei antice. Acestea, la randul lor, au influentat putemic traditiile culturale din prezent.

Epopeea este in esenta o povestire lunga, scrisa in versuri, care trateaza un subiect nobil, precum destinul unui popor sau un concept religios. Acest subiect este adesea intrupat intr-un personaj eroic care trece printr-o serie de incercari sau aventuri si trebuie sa ia decizii importante. Unele epopei sunt “traditionale”, reflectand direct episoade din istoria unui popor; altele sunt in mod constient modelate de catre autori in scopri nationale sau religioase.

Au supravietuit fragmentesubstantiale din “Epopeea lui Gilgames”, scrisa pentru prima data pe tablite de lut in Sumeria, in jurul anului 2000 i.e.n.. Ea povesteste despre razboinicul Gilgames si aspiratia sa pentru adevar si viata eterna. Cele mai vechi epopei complete, foarte diferite in spirit, au fost scrise in Grecia antica si i-au fost intotdeauna atribuite poetului Homer. Acesea sunt “Iliada” si “Odiseea”, opere atat de adorate de greci, incat aproape ca ar putea fi numite carti sfinte.

Homer
Legenda il prezinta pe Homer ca pe un bard orb, recitandu-si poeziile la curtea vre-unui conducator si acompaniindu-se cu un instrument asemanator cu harfa, numit lira. Insa u se stie exact nimic despre Homer si savantii nu au decis inca daca el a scris una, amandoua sau poate niciuna dintre marile epopei grecesti. Este posibil ca ele sa fi avut un sambure de adevar care a fost transmis pe cale orala si dezvoltat de generatii barzi inainte sa fie scrise in jurul secolului al VIII-lea i.e.n. Scrierea putea fi facuta de unul sau mai multi “Homeri” care au prelucrat, au cizelat sau au remodelat lucrarile.

Epopeile Homerice se inspira dintr-un sir de intamplari –