Muzica in poezia lui G. Bacovia

Mai mult decat pictura, muzica reprezinta poezia nativa a lui Bacovia. Muzicalitatea conceptuala a poetului (invocarea instrumentelor muzicale) e transfigurata pentru a fi restituita versului, sadita în substanta acestuia. E, în primul rand un mediu sensibilizat pana la maxim, pe care poetul îl diferentiaza însa de sentimentalismul “obositor”: un pur impuls al muzicii:
Muzica sonorizaorice atom…
Dor de tine, si de alta lume,
Dor…
Plana:
Durere fara nume
Pe om …
Toti se gandeau la viata lor,
La disparitia lor.
Muzica sentimentiza
Obositor, -
Dor de tine, si de alta lume,
Dor …
Muzica sonoriza orice atom.
(Largo)
Procedeul muzical traduce direct obsesia, care nu e decat un refren al unui motiv psihic.Prin repetitie, versul devine invaluitor, insinuant, sfredelind aerul obisnuit de torpoare, cu cate un cuvant memorabil :
Copacii albi, copacii negri,
(Decor)
Oh, plansul talangii cand ploua!
(Ploua)
Desi… acestea sunt lucruri din trecut!
(Memento)
Liceu, -cimitiir
Al tineretii mele…
(Liceu)
Mai interesand de urmarit este insa efectul constructiv de sugestie sonora, care insoteste viziunea bacoviana cu un ritm aparte, dedublandu–I “continutul” intr-un spectru muzical.Rafinamentul poetului e atat de avansat, incat izbuteste a mladia materia verbala dupa un instinct auditiv, a o transforma intr-o fantomatica existenta secunda.Iata miscarea arborilor in camp, in versuri care au absorbit tot suflul vantului :
Amurg de toamna pustiu, de huma,
Pe camp sinistre soapte trecpe vant –
Departe plopii s-apleaca la pamant
In larg balabs lenevos, de guma.
(Amurg de toamna)
Picurul monoton, minor melancolic al ploii:
Singur, singur, singur,
Intr-un han, departe –
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur …

Ploua, ploua, ploua …
Vreme de betie -
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie !
Ploua, ploua, ploua …
(Rar)
Toamna redata intr-o textura de sunete metalice si vaier de frunze:
Rasuna din margini de targ