- Nichita Stanescu-

-comentariu literar-

Nichita Stanescu s-a nascut la Ploiesti,la 31 martie 1933,”dintr-un taran roman venit la oras si dintr-o rusoiaca”,dupa cum marturisea poetul.Urmeaza liceul „Sf Petru si Pavel” din Ploiesti,iar Facultatea de Filologie la Universitatea din Bucuresti.Debuteaza la revista „Tribuna”,apoi lucreaza la mai multe ziare si reviste,intre care „Romania libera”,”Gazeta literara” si “Luceafarul”.In 1975 primeste premiul international „Herder” pentru poezie.Nichita Stanescu moare la 13 decembrie 1983,fiind inmormantat la cimitirul Belu.

Poezia „Leoiaca tanar?,iubirea” face parte din volumul „O viziune a sentimentelor” din 1964,in care Nichita Stanescu,prin cuvantul poetic esential,vizualizeaza iubirea ca sentiment,ca stare extatic? a eului poetic.
Este considerata o capodopera a liricii erotice romanesti,individualizandu-se prin transparenta imaginilor si proiectia cosmica,prin originalitatea metaforelor si simetria compozitiei.
Tema o constituie consecintele pe care iubirea,navalind ca un animal de prada in spatiul sensibilitatii poetice,le are asupra raportului eului poetic cu lumea exterioara si cu sinele totodata.
Poezia „Leoaic? t?nara,iubirea” este o confesiune lirica a lui Nichita Stanescu,o arta poetica erotica,in care eul liric e puternic marcat de intensitatea si forta celui mai uman sentiment,iubirea.
Titlul este exprimat printr-o metafora in care transparenta imaginii sugereaza extazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii,vazute sub forma unui animal de prada agresiv,”leoaica t?nar?”,explicitata chiar de poet prin apozitia „iubirea”.

Structura,semnificatii,limbaj poetic
Poezia este structurata chiar de catre Nichita in trei secvente lirice,corespunzatoare celor trei strofe.
Prima strofa exprima vizualizarea sentimentului de iubire,care