Romanul Ion-roman circular
G. Calinescu, privindu-l pe Liviu Rebreanu din perspectiva romanului “Ion”, il considera pe acesta ca fiind: “poet al omului teluric”. Acelasi critic apreciaza ca intentia autorului a fost aceea de a crea o fresca a satului transilvanean din care insusi autorul s-a ridicat, iar in ceea ce priveste personajele acestui roman “nu sunt indivizi cu viata unica, ci exponenti ai clasei si generatiei”.
Fragmentele supuse analizei sunt incipitul,respectiv finalul textului.
In ambele fragmente se descrie atat satul Pripas cat si drumul care duce catre acesta.
Desi in incipit se descrie drumul si satul in aceasta ordine ,iar in final se descrie satul si apoi drumul in ambele fragmente apar detalii toponimice identice :Pripas,Rapile-Dracului,Cismeaua Mortului,Padurea-Domneasca.
Primul fragment este descris de catre narator,aceasta descriere fiind una obiectiva,pe cand in final descrierea este facuta din prisma familiei Herdelea.
In descrierea subiectiva se prezinta drumul : « Din soseaua ce vine de la Carlibaba,intovarasind Somesul cand in dreapta cand in stanga,pana la Cluj si chiar mai departe,se desprinde un drum alb mai sus de Armadia. ».
Tot in primul fragment se descrie si satul : « La marginea satului te intampina din stanga o cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita. », « Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste in vazduh tese o tacere nabusitoare. ».
Desi satul este parasit naratorul se axeaza pe descrierea caselor satenilor. « Casa invatatorului este cea dintai,taiata adanc in coasta unei coline,incinsa cu un pridvor,cu usa spre ulita si cu doua ferestre care se uita tocmai in inima satului. ».O alta casa descrisa este cea a lui Alexandru Pop-Glanetasu : « Usa e inchisa cu zavorul ;acoperisul de paie parca e un cap de balaur ;peretii varuiti de curand de-abia se vad prin sparturile gardului ».
Din descrierile celor doua case se observa statutul social diferit,invatatorul fiind mai instarit decat Glanetasu.
Deoarec