Testament
- comentariu literar -

Tudor Arghezi
Publicata în fruntea primului volum de versuri al autorului, Cuvinte potrivite, Testament se prezinta într-adevar ca o expresie a unui program de creatie. Virtutile ei izvorasc de aceea atât din originalitatea conceptiei, cât si din originalitatea artei argheziene, de unde nu rezulta însa posibilitatea de a le analiza separat, întrucât unitatea lor este indestructibila. Asimilarea viziunii în expresie se realizeaza într-un chip atât de desavârsit, încât poezia nu poate fi rezumata, ci doar sistematizata dupa structura motivului liric, reprezentat de încercarea de a defini particularitatile unei creatii artistice insolite.
Testament se organizeaza succesiv în trei componente fundamentale, a caror ordine e absolut coerenta din punct de vedere logic:
mesajul testamentar al poetului catre urmasul sau ereditar, cu sublinierea izvoarelor si demnitatii bunului spiritual încredintat;
dezvaluirea procesului genetic al creatiei si a ipostazelor lui contradictorii;
împletirea detaliilor genetice (în prelungirea momentului anterior) cu sugestia metaforica si simbolica a finalitatii ideale a artei.
Prima parte a monologului testamentar, care contine mesajul catre fiu, cuprinde primele douasprezece versuri. Singurul bun al poetului este gloria lui, interpretata aici mai ales ca notorietate: “un nume adunat pe-o carte”, deci cunoscut si raspândit prin circulatie publica.
Cartea înseamna însa în acest caz mai mult decât un simplu volum oarecare; ea devine un simbol al înaltarii, o “treapta” spre un ideal de progres. Nascut dintr-o conditie sociala inferioara, fiul o poate depasi prin cartea parintelui sau. În vreme ce “strabunii” au suit “pe brânci” “prin râpi si gropi adânci”, urmasul lor le poate urca acum cu mai multa usurinta prin ascendentul tineretii si al cartii care-I serveste de treapta în aspiratia lui spre lumina. Dificultatile pe care le-au avut de înfruntat strabunii, de unde si razvratirea serii în umbra amintirii lo