Cocostarcul si cocorul. Unul e al nostru, bucuria tuturor, dorit,bine ingrijit,
Celalat este numai in treacat, rar cand sta peste vara –cate o perechie – doua
-prin Dobrogea.
Amandoi insa sunt vestitorii primaverii, ai caldurii , ai florilor , deci cu placere primiti. Copiii desculti isi lasa urmele in glodul abia zbicit de dupa topirea omatului, jucand oina.
Unul din ei striga :
-Vin cocorii !Vin cocorii !
La aceasta veste toti ies di case , is pun pana pod si cauta spre zarile adunci,
Luminoase.
Un sirag de margele, indoit ca un carlig inota in inaltimea vazduhului.
Abia le vezi , dar au grije sa-ti trimeata vestea trecerii prin strigatul lor stridend , asemebea cu al curcanului.
Gra-gra-gra, adica bu gasit, pregatiti-va plugurile , la munca .
Noi ne ducem mai departe , hat departe, unde vara e mai racoroasa.
Batranii se uita cu bucurie deodata, dar repede jalea ii cuprinde.
Un flacau mai nazdravan trage repede pe pamantul umezit un cerc cu cutitul scos din brau il infige la mijloc, pune caciula deasupra, mormaie cateva cuvinte pe care numai el le stie.
-Uite cocorii ! si-au rupt randul , zboara amestecati, ca ametiti se opresc in loc se invartesc in cercuri incalcite, se lasa incet din zbor langa ape.
Farmecul sa indeplinit zic oamenii. Nazdravanul care castiga mult infata cosatenilor , au oprit cocorii in loc .In realitate s-au lasat sa se mai odihneasca si sa se mai intremeze cu ceva hrana.
Drumul e lung si din loc in loc trebuie sa poposeasca undeva .
Alteori isi cauta de drum mai departe , macar ca fermecatorul si-a descins braul, facandu-l colac pe pamant.
Cocorii sunt trimbitasii primaveri :trec pe la noi numai, caci cuiburile si le fac prin Norvegia si Suedia.Rar cand raman cativa si pe langa Razelm.
In schim c ocostarcul sau barza se tine de pamantul nostru.Numai ca-l vezi ca sa lasat , nci nu sti cand, caci el nu-si anunta venirea prin nici un strigat.Bucuria si-o arata astfel :isi lasa gatul pe spate , asa incat falca de jos sa vie sus si se pu