Cocaina                 

 
Istoria cocainei
Utilizãrile medicale ale cocainei
Dependenta de cocainã
Efectele cocainei asupra corpului omenesc
 
Istoria cocainei
Cu mult timp în urmã, cocaina era extrasã din planta de coca, iar frunzele erau mestecate de cãtre amerindienii peruani si cei din diferitele tãri ale Americii de Sud.
Folosirea acestor frunze este anterioarã timpului istoric cunoscut, astfel cã tot ceea ce stim este în întregime derivat din surse arheologice. Urmele descoperite în oalele din America de Sud demonstreazã faptul cã mestecatul frunzelor de coca era un fapt cultural încã dinaintea aparitiei Imperiului Incas, cu aproximatie în jurul anului 3.000 î.Hr. si cã efectele acestora asupra stãrii de spirit si asupra comportamentului erau foarte mult apreciate de cãtre indieni.
Planta era consideratã a fi un dar al zeilor si era folositã în timpul ritualurilor religioase, înmormântãrilor si a altor situatii speciale. În momentul aparitiei spaniolilor, în secolul al XV-lea, Imperiul Incas era în declin. În aceastã perioadã frunzele de coca nu mai erau folosite decât de cãtre clasa conducãtoare sau doar în scop ritualic. La început, spaniolii au încercat sã-i avertizeze pe amerindieni cu privire la folosirea acestora, deoarece le considerau o barierã în calea convertirii la crestinism. Mai târziu, a devenit o modalitate de recompensare a bãstinasilor pentru munca acestora. În acest fel, ei puteau obliga o importantã fortã de muncã sã lucreze în conditii grele, la altitudini înalte, în minele lor de aur si argint. Frunzele de coca, laolaltã cu ceaiul, cafeaua si tutunul au fost aduse în Europa de cãtre exploratori în secolul al XVI-lea, dar spre deosebire de acestea, frunzele de coca au devenit nepopulare chiar înainte de secolul al XIX-lea. Acest fapt se poate datora si deteriorãrii frunzelor în timpul cãlãtoriei, ceea ce le slãbea mult efectul.
În 1862 Albert Niemann reuseste sã extragã dintr-o substantã cristalinã derivata din frunzele de coca o fo