PADURILE DE CONIFERE
Padurea de conifere este cel mai întins habitat terestru din lume, ocupând o fâsie lata de aproximativ 1.300 km în emisfera nordica. Arborii vesnic verzi de pe aceasta arie întinsa cresc acolo unde este prea frig pentru padurile de foioase, dar prea cald pentru tundra.
Padurile de conifere care apar în mod natural se gasesc în emisfera nordica. Nu exista paduri de conifere în emisfera sudica deoarece continentele sudice nu se extind îndeajuns de departe spre sud. Din aceasta cauza acolo nu exista o vegetatie comparabila. Padurile din Noua Zeelanda, Tasmania si sudul Americii de Sud sunt paduri tropicale temperate, care includ si conifere. Pentru ca o padure sau un tinut împadurit sa fie considerat padure de conifere, trebuie sa contina conifere în proportie de cel putin 80 %.
O fâsie de arbori
Padurile de conifere formeaza o fâsie din Scandinavia spre est peste fosta Uniune Sovietica spre nordul Chinei, putin spre nord de Cercul Polar de Nord si spre sud de linia de latitudine de 50° în China. Întinderi semnificative de paduri de conifere apar si de-a lungul lantului muntos Himalayan, în Georgia (CSI) precum si în Alpi si în Pirinei (Europa).
În Europa de Nord vegetatia naturala originala de conifere se întinde dinspre est spre vest, în cea mai mare parte spre nord de linia de latitudine 40° si spre sud de golful Hudson, dar ajungând doar putin la nord de Cercul Polar de Nord în Teritoriile de Nord-Vest si în Alaska. Se mai întâlnesc întinderi semnificative de vegetatie de conifere în sud de-a lungul Muntilor Stâncosi de pe Coasta de Vest si spre vest de preriile centrale.
Padurile de conifere sunt legate în nord de tundra alpina si de deserturile de gheata, iar în sud, în Asia, de stepa si de desert. Taigaua are diferite semnificatii. Cuvântul „taiga” adesea denumeste padure de conifere. Pentru unii taigaua este însasi padurea de conifere. Pentru altii ea reprezinta granita nordica dintre padure si tundra, numita si padure de licheni, reprezentata de genuri de licheni precum Cladonia, Romalina si Xanthoria. Aceasta granita nordica a padurilor este deschisa, adesea ca un parc, având copaci izolati si tundra pe marginea padurii. Acest tip de teren este un habitat ideal pentru viata salbatica.
Tipuri de paduri
Exista doua tipuri de paduri naturale de conifere în lume: tipul boreal si cel montan. Padurea boreala este circumpolara si este o padure temperata rece dominata de conifere. Padurea montana se gaseste la latitudini tropicale si mijlocii, precum Muntii Himalaya si Muntii Stâncosi. În padurea boreala din America de Nord si Asia exista mult mai multe alte specii de plante decât în zona europeana.
Principalele grupuri de conifere întâlnite în padurile de conifere sunt clasificate în functie de acele lor. De exemplu, pinii (Pinus) au ciorchini de ace lungi, iar brazii (Abies), molizii (Picea) si ienuperii (Juniperus) au ace mai scurte si mai ascutite. Tuia (Thuja), chiparosii (Cupresus) si falsii chiparosi (Chamaecyparis) au frunze ce s-au transformat în solzi.
Adaptari la frig
Coniferele sunt bine adaptate la conditiile ostile din nord, unde timp de sase pâna la noua luni din an temperatura este sub 6°C. Ramurile lor sunt lasate în jos, permitând zapezii, care este în medie între 380-635 mm pe an, sa cada fara a provoca daune structurii arborilor. Frunzele lor sunt transformate în ace sau solzi si sunt impregnate cu rasina, care împiedica înghetarea celulelor. Zada (Larix) din Europa si Pseudolarix din Asia sunt exceptii printre conifere, ele având frunze cazatoare si acele lor cazând în fiecare an.
Majoritatea coniferelor rezista la vânt, pentru ca au fibre relativ spongioase care le permit sa se îndoaie si sa se clatine fara a se rupe. Aceasta trasatura este cel mai bine vizibila la arborii sequoia uriasi si la arborii sequoia rosii (Sequoiadendron giganteum si respectiv Sequoia sempervirens), care au si scoarta rezistenta la incendii. Acest lucru este extrem de util, deoarece incendiile cuprind în mod regulat padurile de conifere. Scoarta rezistenta la incendii au si pinii albi (Pinus albicaulis) si pinii mari (Pinus banksiana).
Nu toti arborii sunt protejati împotriva incendiilor. Însa unii arbori, desi sunt distrusi, pot profita de pe urma incendiului. Pinul cu noduri (Pinus attenuata) are conuri care pot fi deschise numai la foc. Atunci când conurile, vechi de pâna la 30 de ani, sunt încalzite într-un incendiu de padure, semintele sar afara si germineaza în ramasitele bogate în carbon ale incendiului. Noile rasaduri, care cresc repede, acopera stratul de culoare închisa de la solul padurii cu verdeata. Astfel în timp ce copacii de la care au provenit conurile sunt distrusi, puietii lor rasar din cenusa.
Solul padurilor de sub conifere tinde sa fie acid, pentru ca aici se aduna acele rasinoase si lipseste descompunere...