Referat - Domenii de aplicare si interes ale recombinărilor genetice

Categorie
Referate Biologie
Data adaugarii
acum 11 ani
Afisari
2788
Etichete
domenii, aplicare, interes, ale, recombin259rilor, genetice
Descarcari
332
Nota
9 / 10 - 1 vot

Domenii de aplicare si interes ale recombinarilor genetice
Noi metode de diagnostic si de cercetare
Tehnicile de recombinare genetica ofera noi posibilitati de diagnostic medical. Într-adevar, infime cantitati de ADN si ARN virale pot fi izolate, compozitia lor si secventa lor nucleotidica pot fi determinate si replicarea lor realizata. Aceste date relative la acizii nucleici ar permite asadar sa distingem diferite categorii de virusuri si aceste tehnici ar deveni unelte pretioase în epidemiologie si în stabilirea diagnosticelor medicale.
Aceste tehnici si în general cele relative la sinteza acizilor nucleici îsi dau si ele concursul la metodele de cercetare ale functiilor cerebrale la nivel molecular. Astfel a fost pusa în evidenta prezenta hormonilor polipeptidici în creier, dupa care s-a demonstrat, în mai multe laboratoare, ca antiserurile preparate vis-a-vis de acesti hormoni se fixau pe anumite zone ale creierului. Este posibil sa fie sintetizate molecule de ADN-copie, ale caror secvente nucleotidice corespund celei a aminoacizilor hormonilor polipeptidici, apoi acesti ADN sa fie pusi în prezenta unor celule nervoase care ar putea sa sintetizeze acesti hormoni; aceasta hibridare între ADN-ul copie si ARN-ul mesager va fi cu atât mai puternica cu cât similitudinea va fi mai mare între hormonii cercetati si substantele sintetizate în celulele nervoase. Secventa nucleotidica a unor ARN-mesageri va putea fi dupa aceea analizata în asa fel încât sa se poata stabili eventuale diferente între hormonii polipeptidici cunoscuti si substantele sintetizate de neuroni. Un asemenea mod de abordare este mult mai rapid decât metodele imunologice clasice, care constau mai întâi în purificarea hormonilor polipeptidici, apoi în prepararea anticorpilor corespunzatori, care sunt, dupa aceea, testati pe creier sau pe celulele nervoase.
Biomateriale
Protezele si dispozitivele de sprijin, destinate sa înlocuiasca parti deficiente ale organismului, sau sa remedieze disfunctionarea lor, au fost realizate cu ajutorul polimerilor (poliesteri, siliconi, polimetacrilamida de metil, polietilena), al aliajelor metalice (oteluri inoxidabile, aliaj pe baza de crom, cobalt si molibden, titan si aliaje pe baza de titan), al ceramicilor (alumina densa, vitroceramici), al materialelor combinate (carbon-carbon, polimeri-fibre de grafit sau de sticla). La contactul cu aceste materiale diverse se produc reactii ale tesuturilor care fac necesara înlaturarea protezei. Pentru a evita aceste reactii sau pentru a le atenua considerabil a fost creata a noua categorie de materiale, biomaterialele.
Este vorba de materialele biocompatibile, destinate “sa lucreze sub constrângere biologica” (Jozefonvicz si Jozefonwicz, 1982) si prin aceasta adaptate diverselor aplicatii. Piata biomaterialelor este caracterizata printr-o dezvoltare rapida: 20% pe an în Franta, de exemplu, cu o cifra de afaceri estimata la 500 000 000 de franci în 1978 (Jozefonvicz si Jozefonwicz, 1982).
În domeniul chirurgiei cardiovasculare, cercetarile asupra biomaterialelor se orienteaza catre descoperirea de noi mijloace pentru obtinerea unor suprafete de polimeri anticoagulante, de exemplu: poliesterul, polietilena, polizaharidele, pentru realizarea unor înlocuitori având proprietatile anticoagualante ale heparinei. Obtinându-se în felul acesta tuburi de diametru foarte mic, ele vor putea fi utilizate ca punti coronariene pentru tratarea cu mai mult succes a infarctului de miocard.
Folosirea aliajelor metalice în protezele articulatiilor creeaza probleme, deoarece proprietatile lor mecanice si cele ale osului sunt foarte diferite. Ceramicile, mai ale aluminele arse poseda, în schimb, o biocompatibilitate excelenta, o mare rezistenta la uzura, dar fragilitatea lor la soc este ridicata. Biomateriale cu structura chimica învecinata celei a osului, derivate din fosfati de calciu, hidroxiapatitele, ofera avantajul ca pot fi colonizate de celule osoase din cauza structurii lor poroase si a analogiei chimice cu tesutul osos. Din 1974, au început sa se fabrice compusi, pe baza de hidroxiapatite, de fosfoaluminati de calciu si de fluoroapatite (Jozefonvicz si Jozefonwicz, 1982). Fibrele pe baza compusilor carbon-carbon, epoxi-carbon, polimeri biodegradabili-fibre de carbon sunt chemate sa joace un rol important în elaborarea protezelor de tendoane si ligamente. Utilizarea polimerilor biodegradabili (copolimeri ai acidului lactic) ar prezenta avantajul evitarii reinterventiei chirurgicale necesare pentru scoaterea placilor de imobilizare puse la o prima interventie.
Tot biomateriale noi au facut posibila producerea lentilelor de contact fine, flexibile si suple; este vorba de geluri macromoleculare, al caror continut de apa depaseste 80%, ceea ce asigura o buna difuziune a oxigenului si anhidrida carbonice. În S.U.A., Europa si Asia se întreprind cercetari active asupra înlocuitorilor sângelui:...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2020 - Referatele.org