FEROMONII INSECTELOR

Feromoni sexuali


La insecte, precum si la alte grupe de animale, întâlnirea partenerilor sexuali fiziologic apti de copulatie nu se face la întâmplare, ci prin intermediul unor mecanisme complexe de "emisie-receptie" care permit realizarea unor schimburi de informatii între indivizi, uneori aflati la distante destul de mari. Mecanismele chimice de comunicare joaca un rol ecologic foarte important, fiind specifice si permitând reperarea precisa a partenerilor raspânditi în mediul înconjurator.
Mecanismele de comunicare dintre indivizii aceleiasi specii sunt de natura fizica (unde sonore, unde electromagnetice, culoarea etc.) si de natura chimica, care au o importanta preponderenta (compusi chimici).
Feromonii (hormoni purtatori de mesaj) sexuali sunt compusi chimici care mijlocesc atractia sexuala între indivizii de diferite sexe. Denumirea de feromoni a fost utilizata pentru prima data, în 1959, de catre P. KARLSON si I. LUSCHER. Prin feromon, în general, se întelege un compus chimic emis de un individ si receptionat de un alt individ din aceeasi specie, provocând o reactie specifica individului ce l-a receptionat.
Feromonii sexuali sunt compusi biologic activi, care determina atragerea unui sex de celalalt sex, apropierea indivizilor si tot comportamentul precopulator al acestora. În majoritatea cazurilor, femela este organismul emitent, iar masculul este individul receptant. Exista si cazuri în care rolurile sunt inversate. Dintre insectele la care s-au identificat feromoni sexuali, majoritatea sunt Lepidopterae dupa care urmeaza (în ordine descrescânda) ordinele Coleopterae, Hymenopterae, Orthopterae, Dipterae, Isopterae.
Feromonii sexuali produsi de femele au un dublu rol: atât de a atrage masculii aflati la distanta, cât si de a-i excita la împerechere când au ajuns aproap