Referat - FIZIOLOGIE

Categorie
Referate Biologie
Data adaugarii
acum 8 ani
Afisari
1601
Etichete
fiziologie
Descarcari
376
Nota
9 / 10 - 1 vot

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE
FACULTATEA DE MEDICINA GENERALA
REGLAREA CORDULUI SI VASELOR
(REFERAT FIZIOLOGIE(
Autor:
TAMBURA Cornel &
TUDORESCU Claudiu
Anul II MED. GEN.
-2001-
REGLAREA CORDULUI SI VASELOR
I
ntrarea în functiune a mecanismelor de reglare a cordului si vaselor este declansata de modificarile de presiune din vasele mari si cord. Uneori mobilizarea acestor mecanisme este consecinta unor modificari umorale.
Variatiile presionale sau de compozitie chimica a sângelui în sectoarele dotate cu receptori determina tulburarea ritmului descarcarilor de impulsuri aferente spre centrii bulbari urmata de modificarea tonusului acestor centri si mobilizarea de mecanisme vegetative, endocrine si umorale care tind sa readuca la normal constantele tulburate.
În conditii fiziologice, din volumul sanguin total 10% se gasesc în cord, 8% se gasesc în circulatia pulmonara, 12% în artere, 5% în capilare si app. 65% în sectorul venos (în special în venule si venele mici). Mecanismele de reglare actioneaza modificând dupa necesitati calibrul arteriolelor si/sau al sectorului venos precum si repartitia sângelui între diferite sectoare vasculare mentinând astfel hemodinamica normala în pofida variatiilor irigatiei sistemice sau locale.
Arteriolele opun cea mai mare rezistenta fluxului sanguin (=vasele rezistentei) iar modificarile tonusului lor influenteaza debitul sanguin tisular prin modificarea fluxului capilar. Capilarele nu au celule musculare sau fibre nervoase motorii în structura peretilor, de aceea modificarile de calibru sunt în cea mai mare parte pasive fiind determinate de vasodilatatia arteriolelor si de staza venoasa. Dar volumul cel mai mare de sânge este cuprins în sectorul venos (=vasele capacitatii), de aceea, mentinerea tonusului acestui sector (în special al venulelor si venelor mici) dotate cu putere de vasomotricitate detine cea mai mare importanta pentru mentinerea hemodinamicii.
Activitatea cordului si tonusul patului vascular sunt reglate pe cale neurovegetativa si umorala, sistemul circulator având o bogata inervatie vegetativa, dar si de o serie de substante de natura hormonala sau umorala prezente în sânge. Modificarile adaptative cardiovasculare în diferite conditii fiziologice se realizeaza prin mecanisme complexe de reglare intrinseci si extrinseci.
Mecanismele intrinseci cardiace
Sunt demonstrate de faptul ca inima scoasa din organism, deci lipsita de influente exterioare, continua sa se contracte si chiar îsi poate adapta în anumite limite debitul prin modificari adecvate de frecventa si/sau ale volumului sistolic.
Frecventa cardiaca (ce poate creste cu 10-30% fata de nivelul bazal ) este influentata prin destinderea pasiva a peretilor atriuului drept.
Volumul cardiac este influentat “in vivo” de trei factori:
presarcina (sau gradul de întindere a fibrei miocardice înainte de începutul sistolei);
contractilitatea miocardului;
postsarcina ( sau rezistenta opusa sângelui de catre tonusul vascular).
Adaptarea prin mecanisme intrinseci a fost demonstrata experimental pe un preparat “cord-pulmon” lipsit de inervatie prin întreruperea circulatiei cerebrale de catre Frank (1895) si Starling (1910) stabilindu-se “legea inimii” sau legea Frank-Starling. Atât în conditii de întoarcere venoasa crescuta (presarcina) cât si în conditiile cresterii presiunii în aorta (postsarcina) forta de contractie a miocardului poate creste peste valoarea de repaus prin întinderea fibrei musculare, forta fiind direct proportionala cu gradul de alungire a fibrei (pâna la o alungire maximala, adica 120% fata de conditiile de repaus).
Prin cresterea volumului telediastolic sarcomerele devin usor alungite crescându-se astfel numarul situsurilor pentru interactiunea dintre filamentele de actina si cele de miozina, gradul de întrepatrundere (glisare) crescând realizându-se situarea filamentelor într-o pozitie de interdigitatie optima pentru contractie. Inima nu arunca în circulatie toata cantitatea de sânge din ventriculul stâng unde se acumuleaza o rezerva de sânge (cresterea volumului telediastolic sau diastolic final) care produce o întindere mai accentuata a fibrelor miocardice astfel încât dupa 15-30 secunde se va stabili un nou echilibru cu expulzarea întregii cantitati de sânge...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2021 - Referatele.org