Herpesurile sunt niste afectiuni virale caracteristice prin eruptiuni pe piele,mucoase,grupate in vezicule pe fond hiperemiat in portiunile respective ale corpului.Distingem herpes simplu sau veziculos,care este cea mai raspindita si mai bine studiata forma nozologica, si herpes zoter sau zona zoster.

Herpes simplex

Etiologie. Etiologia herpesului simplu a ramas neclara pina in 1912. Natura virala a acestei afectiuni a fost stabila de Gruter si Loewenstein dupa o serie de experiente, in care ei au obtinut keratita herpetica la iepuri prin inoculare in corneea scarificata a animalelor acontinutului din vezicule prelevat de la bolnavii de herpes . In cotinuare etiologia virala a herpusului a fost confirmata de lucrarile lui Blank (1922), Levaditi (1926) si altor cercetatori.
Virionii herpetici tipici au dimensiuni de cca 180 nm si sint alcatuiti dintr-un nucleotid dispus central ; aceasta reprezinta un ADN bicatenar, o capsida proteica alcatuita din 162 capsomere si membrana externa (peplos) [A.Bociarov si coaut., 1965].
Epidemiologie. Contaminarea herpesului simplu se produce in majoritatea cazurilor prin pielea deteriorata sau prin membranele mucoase in contact direct cu bolnavul de herpes sau cu purtatorul de virus , or , din saliva persoanelor fara fenomen vadite de infectie poate fi decelat virusul herpetic. Vorbind despre calea de transmitere prin contact a herpesului , merita atentie sporirea in ultimii ani a numarului de cazuri de imbolnavire transmisa pe cale sexuala.
Este posibila transmiterea herpesului si prin contact indirect cu materiile infectioase, precum si pe cale aerogena. Au fost descrise cazuri de infectarea transplacentara a fatului [Florman, Mindlin, 1952 ; Mitchell , McCall, 1963, s. a.].
Patogenie .Dupa disparitia din singele copilului a anticorpilor transmisi din mod pasiv de la mama (de obicei in virsta de 1-3 ani) sau reducerea brusca a can