MUTATIILE CA SURSE ALE VARIABILITATII GENETICE



In cadrul unei populatii si chiar în cadrul unei familii se constata neidentitati biologice în plan anatomic, fiziologic si comportamental si exista diferente de expresie fenotipica între indivizi. Deci structura genetica a unei persoane este, nerepetabila, ceea ce îi asigura unicitatea biologica.
Diversitatea apare în legatura cu existenta unor genotipuri individuale distincte, situatie care se numeste variabilitate genetica sau este datorata influentelor exogene, situatie care se numeste variabilitate nongenetica. Variabilitatea, adica starea de neasemanare, diferenta calitativa si cantitativa între indivizi. Exista variatii definite- determinate de factorii de mediu, variatii nedefinite- determinate de o mutatie genetica si variatii continue- determinate de un ansamblu poligenic.
Variabilitatea genetica este determinata, pe de o parte, prin recombinare genetica si pe de alta parte, prin mutatii.
Variabilitatea genetica determinata prin recombinarea genetica consta în realizarea unor combinatii genetice noi prin rearanjarea sau redistributia materialului genetic care provine de la genitori. In procesul recombinarii pot fi implicate unitati genetice diferite, adica genomul, cromosomul sau gena, astfel încât vom avea recombinare genomica, cromosomiala si genica. Recombinarea genomica se produce în momentul fecundarii. Variabilitatea genetica se realizeaza prin recombinarea genomica, dar numai cu conditia esentiala ca genomurile care se încruciseaza sa fie cât mai diferite.
In cursul formarii gametilor, se produc fenomene genetice specifice diviziunii meiotice. Pot avea loc 2 tipuri de recombinare: o recombinare intercromosomiala, în care sunt implicati cromosomi omologi întregi si o recombinare intracromosomiala, la care participa segmente din cromosomii omologi.
La baza variabilitatii pot sta configuratii genetice nou-realizate prin schimburi reciproce de segmente din cromatide între cromosomii omologi si are