Tulburarile somnului

Somnul este o întrerupere ciclica a starii de veghe, corespunzând schematic unei întreruperi a activitatii S.R.A.A si a înlocuirii acesteia cu activitati care iau nastere în structura anatomice subiacente.
Neuromediatorii care controleaza alternanta neurofiziologica veghe – somn par a fi serotonina (pentru somn lent si adormire) si noradrenalina si dopamina în ceea ce priveste trezirea. Neurofiziologic i se descrie somnului o faza lenta (SL) si un somn paradoxal (cu miscari rapide oculare REM)(SP).
Între cele doua tipuri de somn exista o interrelatie dialectica în asa fel încât aceste diferite stari ale somnului nu survin decât într-o anumita ordine, respectiv „ somnul paradoxal nu survine decât dupa un stadiu mai lung sau mai scurt de somn, lent” (Popoviciu).

Insomniile
Sunt reprezentate de scaderi ale timpului total de somn, acuzate ca atare.
Exista persoana care dorm în mod fiziologic foarte putin, astfel dupa unii istorici, Napoleon nu dormea mai mult de 3 ore pe noapte. De asemenea Victor Hugo si Edison dormeau foarte putin. Oswald descrie „insomnia sanatoasa”.
Uneori timpul total de somn poate sa fie normal, dar acuzarea insomniei sa fie legata de lipsa alternantei normale în ciclurile somnului.
Insomnia este un element psihopatologic extre de des întâlnit în psihiatrie. Se întâlneste în: surmenaj, neurastenie, nevroze anxioase, accesele maniaco – depresive, intoxicatii cronice (alcolism), stari dementiale. În mod clasic se scrie insomnia de adormire a nevroticului si cea de trezire a depresivului. La batrâni exista o perturbare a ritmului somn – veghe manifestata prin perioade de somn diurn care se repeta de 2 – 3 ori urmate de insomnii nocturne. La aceasta categorie de vîrsta, nu trebuie ignorat faptul ca insomnia poate fi un semn precoce al aterosclerozei.

Hipersomniile
Sunt prelungiri ale perioadei de somn care pot surveni continuu sau paraoxistic, sunt mult mai rare decât insomniile si au foarte rar o cauza psifogena.
Hip