Aurul negru


Petrolul sau titeiul – in mod justificat numit si “aurul negru“, pentru calitatile sale ca si pentru avantajele ce rezulta din prelucrarea lui – s-a numarat printr-o “continuitate remarcabila” în ce priveste utilizarea lui în cursul istoriei, “aparând pretutindeni, universal si multiplu, etern si misterios”. Neîndoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de râvnit si apreciat, ci de-abia în ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de cautat, ca un element al solului indispensabil bunei desfasurari a vietii economice moderne si ca un important factor al politicii internationale, promovând, în consecinta dese si internationale conflicte diplomatice, economice si chiar militare.
Pe plan mondial adevarata problema a petrolului s-a ivit la sfârsitul secolului al XIX-lea si la începutul secolului nostru adica atunci când s-a trecut la utilizarea pe scara tot mai larga a derivatelor obtinute din “aurul negru”.
În decursul a numai câteva decenii, petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vietii economice moderne. El este dupa expresia fericita a unuia dintre specialistii domeniului – “sângele economiei”. Potrivit opiniei lui Cesar Alimenti, petrolul constituie, în epoca contemporana “Meniu de bolta”, pentru industrie, transport si prima conditie pentru apararea nationala a statelor.
Petrolul, consemna Eduard Ward, în 1960 – a devenit “universal si international”. Toate tarile au început sa-l caute frenetic în solul lor, caci el aduce independenta economica si bogatie.
Petrolul a retinut – începând din jurul anului 1900 – tot mai mult atentia statelor producatoare sau neproducatoare ale pretiosului combustibil si unele si celelalte s-au aratat preocupate sa-si asigure cantitatile necesare unei bune desfasurari a vietii lor economice, în primul rând, pentru statele producatoare, problema nu prezenta dificultati, iar unele dintre ele (SUA îndeosebi) s-au folosit de avantajul posedarii unor bogate rezerve de titei pentru s-si ext