Dictionar - Aliaje


aliaje
forma sub care se folosesc metalele , mai ales în tehnica, sub forma de amestecuri

bauxita
 minereu de alumina. Amestec format din Al(OH)3 cristalizat si amorf, oxid de Fe, Ti, Mg si Si. Are aspect pamântos, putând fi astfel reutilizate în diferite scopuri;

casant
proprietate a substantelor de a se desface în plane paralele

catalizator
subsanta care modifica viteza unei reactii dar nu ia parte la aceasta

caramida refractara
material de constructie cu care se captuseste furnalul

cocs
substanta obtinuta din minereul de fier cocsificabila

coroziune
orice proces de distrugere chimica a metalelor sub actiunea mediului înconjurator

ductilitatea
proprietatea metalelor de a fi trase in fire

duritate
proprietate a metalelor care consta la reyistenta metalelor la actiunea unor forte exterioare

fier
Metal din grupa 8b care este continut in otel si fonta

Filiera
Dispozitiv prin care metalele sunt trase în fire

Fonta
Aliaj fier-carbon cu un continut în carbon care variaza intre 1,7 si 5% si având ca elemente insotitiare siliciu, mangan, sulf si fosfor

Furnal
Cuptor înalt, construit dintr-o manta de otel captusita cu caramida refractara

Hârtie de filtru
Hârtie cu ajutorul careia se separa componentele unei substante

Impuritati
Corpuri sau substante straine care se gasesc în masa unui corp, modificându-i proprietatile

Inoxidabil
Proprietate pe care o au substantele prin care nu se pot oxida, fiind expuse în natura

Maleabil
Proprietate a metalelor de a putea fi trase în foi subtiri

Magnet
Substanta care este compusa predominant din fier si care are proprietati de atragere a obiectelor metalice

Minereu
Forma sub care se gaseste în natura fierul . Fiind topit se separa fierul de celelalte substante din amestec

Neutralizare
Reactia chimica dintre un acid si o baza prin crearea unei sari si a apei

Otel
Aliajul fier-carbon al carui continut în carbon nu depaseste 1,7%