Din istoria chimiei
Chimia,ca orice stiinta experimentala,inainte de a fi
devenit ceea ce este si de a fi luat acest nume , era cons-
tituita dintr-o acumulare de fapte si de practici legate de
cunostintele si procedeele privind diferitele transformari
ale substantelor in natura,pe care mii de generatii si sute
de popoare le-au adunat in decursul vremurilor.
Faptele au rezultat din observatiile,experientele si
nevoile de toate zilele ale oamenilor de-a lungul seco-
lelor,ajungandu-se astfel, dupa,, stapanirea” focului,
ca omul sa poata cunoaste: prelucrarea pietrelor, unele
proprietati specifice metalelor gasite in stare nativa,pre-
cum si extragerea cuprului si a cositorului din minereuri,
fabricarea bronzului, a ceramicii,a sticlei,tabacitul si pre-
lucrarea pieilor,lucrarea pamantului,constructiile, hartia,
praful de pusca,vinul,otetul, lana, leacurile si balsamurile
de origine vegetala, pictura, sculptura si apoi ,mai tarziu,
„elementele” chimice.
Notiunea „chimie” apare pentru prima data la sfarsi-
tul sec. al III-lea e.n. , folosita de Zossimos Panapolitanul,
filosof si alchimist din Alexandria .
„Chemi”- era numele vechiului Egipt. De aici a aparut
denumirea greceasca „ chemeia”, avand semnificatia de
arta egipteana. De asemenea ,alaturi de egipteanul
„chemeia” ,apare grecescul „chymeia”, de la „chyma”
(topire) ,referindu-se la vechia tehnica de topire a metale-
lor.
La grecescul „chyma” s-a adaugat articolul hotarat
„al” si astfel a aparut „alchimia” , care este numele dat
chimiei in evul mediu.
Cu timpul s-a schimbat si intelesul notiunii , chimia
devenind stiinta moderna universala „despre tot si careia
nu-i scapa nimic” , care, in mod constant si sistematic ,se
bazeaza pe observatie, experienta si calcul.
Notiunea „element” a suferit in decursul vremii nu-
meroase transformari si a avut
