Metalul alb

Cromul, ( Cr ), element chimic cu caracter metalic, din grupa a Vl-a secundara Z 24, masa atomica 51,996, structura învelisului electronic exterior 3d54s, valenta II III, IV, V, VI.
Metal alb, lucios, denitatea 7,2 [kg/dm3], punct topire l 890° C, punct fierbere 2480° C. în stare pura este maleabil, ductil si tenace.

ISTORIC

Cromul a fost descoperit în anul 1797, de chimistul francez Nicolas Vanquelin, iar numele sau deriva de la cuvîntul grecesc Cromos (culoare), deoarece combinatiile acestui nou element sînt multicolore.
In lucrarile efectuate pentru determinarea cromului, Vanquelin s-a folosit de probe dintr-un mineral al cromului si plumbului numit crocoit si care în realitate era cromat de plumb (CrO4Pb). Acest mineral, de culoare rosietica, fusese identificat în anul 1762, în Siberia. A primit numele de crocoit de la cuvîntul grecesc crocos, care înseamna scortisoara (pe baza asemanarii de culori). Analizînd crocoitul, Vanquelin a obtinut un precipitat greu de plumb si o solutie de culoare galbena de acid cromic. Prin încalzirea acidului cromic cu carbune, Vanquelin a obtinut primele cantitati de crom.
Mai tîrziu, fizicianul francez A. E. Becquerel, în 1843, reuseste sa obtina crom metalic, pe cale electrolitica, iar în 1898, Goldschmit îl obtine prin metoda aluminotermica.
Cromul este un metal destul de raspîndit în scoarta pamîntului dar numai sub forma de combinatii chimice, clarkul sau avînd valoarea de 0,033%.

OBTINERA CROMULUI

Cele mai importante minereuri utilizate la extragerea cromului sînt : cromit (oxid de crom si fier — FeO • Cr2O3) , crocoitul (cromat de plumb — Pb CrO4), magnocromit sau oxid de fier, crom si magneziu — (Fe • Mg) Cr2O4 si picotit sau oxid de fier, crom, magneziu si aluminiu — (Fe • Mg) (Cr • Al)2O4.
Minereul de baza folosit la extragerea cromului este cromitul si în metalurgia cromului se disting doua etape mai importante si anume : fabricarea oxidului de crom si obtinerea cromului metalic. In vederea fabricarii