Radiatiile ionizate

Vreme de decenii, radiatiile ionizate au constituit doar o curiozitate de laborator, cunoscuta numai câtorva initiati. Descoperirea radioactivitatii artificiale si apoi aceea a fisiunii uraniuli, în deceniul al patrulea al acestui secol, au dat un puternic imbold cercetarilor de fizica nucleara. Pentru marele public, energia nucleara a iesit însa din anonimat abia dupa aruncarea celor doua bombe atomice în 1945 asupra Japoniei.
Constuirea reactorilor nucleari si posibilitatea de a utiliza aceste instalatii pentru a produce energie electrica în cantitate mare, au transferat apoi problema cercetarii radiatiilor, si odata cu aceasta si problema protectie contra radiatiilor, în plin domeniu industria si economic.
Cresterea necontenita a numarului de reactori nucleari si a puterii acestora necesita aplicarea unor masuri de securitate pentru a evita eventualele accidente si consecintele lor ca de exemplu cel de la Windscale, Anglia în octombrie 1957 când au fost eliminate în mod accidental în atmosfera importante substante radioactive care au produs contaminarea solului, a productiei agricole si a apei potabile din întreaga regiune.
Prin poluare, sau contaminare, radioactiva, se întelege prezenta nedorita sau accidentala, a materialelor radioactive, în interiorul sau la suprafata unor factori de mediu (cum sunt apa, aerul, alimentele) sau în organisme vii situatie în care se depaseste continutul radioactiv natural propriu al produsului respectiv.
Una din principalele surse de poluare radioactiva a globului pamântesc îsi avea provenienta în exploziile nucleare din atmosfera.
Daca la 16 iulie 1945 în desertul Alamogordo, statul New Mexico a avut loc prima explozie experimentala a unei bombe atomice lucrurile nu s-au oprit aici si la 6 august 1945 ora 8:15 la Hiroshima în Japonia explodeaza prima bomba aruncata asupra populatiei, ca masura militara de distrugere, pentru ca în 9 august 1945 sa explodeze cea de-a doua bomba atomica la Nagasaki. În urm