Castorii
Castorul Americii de Nord si castorul European sunt asemanatori. Mai mari decit rozatoarile medii, au capul relativ mic atasat la un corp compact si indesat, acoperit cu blana deasa, de culoare maro inchis. Ca si alte mamifere care isi petrec o mare parte din timp in apa, blana este alcatuita din doua tipuri de peri: firele dese si scurte asigura izolare si caldura, iar firele mai lungi de protectie sunt pentru aparare si camuflaj. Picioarele sunt scurte si atit labele anterioare cit si cele posterioare au patru degete cu gheare puternice. Labele posterioare sunt mai mari decit cele anterioare si sunt membranate, sugerind modul de viata acvatic al castorilor. Acesti castori au coada diferita de a altor rozatoare: turtita orizontala si acoperita cu solzi pielosi. Castorii isi folosesc coada ca visla si cirma, pentru propulsie si putere de cirmire.
Castorul de munte este de marimea unui rozator mediu, dar mult mai mic decit adevaratii castori. Corpul sau este rotunjit si moale, fara luciu, este bruna-cenusie, cu pete albe distincte sub urechi. Coada este foarte mica si picioarele scurte, cu cinci degete la fiecare laba. Ghearile puternice ajuta la sapat.
Constructori priceputi
Adevaratii castori se gasesc intotdeauna linga apa – de obicei a piraielor si lacurilor mici – unde in general si construiesc case elaborate sub forma de domuri. Intii sapa o vizuina subacvatica, de obicei in mal, formind “temelii” prin astuparea ei cu mil si pietre.
Deasupra se formeaza o movila de bete, care se fixeaza din nou cu mil si pietre, pina cind structura se inalta cu mult peste suprafata apei. Deasupra liniei apei se sapa o singura camera interna mare de locuit, cu pereti de pina la un metru grosime. Este sapata cel putin o intrare subacvatica spre interiorul constructiei.
Pe linga casele lor, castorii mai construiesc si baraje si canale
-1-
extrem de eficien