Conservarea energiei
Începând cu anul 1970 tarile care aveau o rata înalta de dezvoltare, au început sa devina tot mai dependente de sursele neregenerabile de energie. Aceasta tendinta a contribuit la o deteriorare rapida a situatiei energetice, care a culminat cu prima criza petroliera, care a pus în evidenta doua aspecte importante: - nivelul eficientei energetice existente la acea data, care a determinat o dublare a consumului de energie pe cap de locuitor la fiecare 10 ani; - necesitatea protectiei mediului înconjurator prin limitarea consumului de energie, respectiv a noxelor asociate acestui proces. În acest context conceptul de conservare a energiei capata noi valente, iar politica energetica este tot mai mult orientata spre gestiunea cererii de energie. Managementul energetic este ansamblul de masuri institutionale si functionale luate pentru a garanta aplicarea politicii energetice si a asigura la nivel micro-economic (întreprindere, instalatie) aprovizionarea cu energie, stocarea, transformarea, distributia, utilizarea acesteia si tratarea deseurilor rezultate conform unor conditii precise. Obiectivul central al politicii de conservare a energiei este obtinerea aceluiasi efect util cu consumuri reduse de energie. Conservarea energiei nu are nici o legatura cu austeritatea energetica, fara a implementa ceva nou si nu înseamna vre-un sacrificiu impus unor categorii de consumatori prin limitarea sau întreruperea limitarii cu energie în anumite perioade de timp. Conceptele de baza ale conservarii energiei ce stau la baza activitatii complexe a managementului de energiei sunt: 1) economisirea energiei - masuri sau rezultate ale actiunilor întreprinse de producatorii si utilizatorii de energie pentru a evita risipa (spre exemplu, limitarea mersului în gol a utilajului, evitarea supraîncalzirii spatiilor de locuit etc), utilizarea rationala a energiei de catre consumatori în modul cel mai potrivit, pentru realizarea obiec
