Elisabeta I a Angliei,
cea nascuta pentru a guverna


Elisabeta I, regina a Angliei si a Irlandei (1558 – 1603), din dinastia Tudor, reprezentanta a absolutismului. De numele ei se leaga restabilirea bisericii anglicane. A sprijinit expansiunea coloniala a Angliei precum si lupta Provinciilor Unite impotriva Spaniei. A incurajat inflorirea literaturii si artelor.

Elisabeta Tudor s-a nascut in 1533, din casatoria lui Henric VIII al Angliei cu Anne Boleyn, care, cu putin timp dupa nasterea fetei, a fost decapitata. Avea trei ani cand toata lumea din curte a uitat de ea, unde pana atunci fusese rasfatata. Era o fata inteleapta, invatata, cu un caracter violent, dar stia sa ramana si izolata; a crescut intre intrigi si comploturi, care au facut-o precauta si banuitoare.
In 1558, la numai douazeci si cinci de ani, la moartea sorei sale Maria, I se incredinteaza soarta tarii, care a devenit slaba si saraca in urma razboaielor si a luptelor religioase. Elisabeta jura “ca ii va purta de grija pana la moarte”. Aceste cuvinte au constituit pentru ea un juramant cat se poate de real, lucru de care ministrii si consilierii s-au convins imediat ce au cunoscut caracterul noii stapane. Fiind convinsa ca soarta i-a prilejuit urcarea pe tron, in timpul celor patruzeci si cinci de ani de domnie isi indeplineste sarcina cu multa maiestuozitate si siguranta in sine.
Cele mai importante probleme de rezolvat, care au aparut chiar la inceputul domniei sale, au fost innoirea finantarii statului si mentinerea pacii. Regina nu a ezitat sa ridice impozitele celor bogati, in acest fel reusind sa isi plateasca datoriile externe pe care le-a mostenit de la inaintasii sai. Franta, Spania si papalitatea constituiau un pericol capabil sa distruga Anglia, dar Elisabeta stia cum sa-i tina la distanta pe dusmani, astfel a reusit sa pastreze pacea care a durat timp de treizeci de ani.
In timpul domniei Elisabetei I,