Gargantua si Pantagruel
de Frangois Rabelais (1494-1553)





Francois Rabelais s-a nascut în 1494 la Chinon. Tatal sau, avocat, era si un mare proprietar, începe studiile la abatia de la Seuilly, apoi va fi novice la manastirea Baumette, fiind instruit dupa metode scolastice ce îi provoaca oroare.
De la 27 la 33 de ani, devenit calugar, îsi continua studiul si lecturile, în 1530 se înscrie la Universitatea Montpellier, unde va studia medicina. Publica la Lyon, în 1532, o traducere din Hipocrate. Ca medic îsi cîstiga o buna reputatie, gratie careia va fi protejat al cardinalului Jean de Bellay. Acesta îi va înlesni doua calatorii la Roma, prilej pentru Rabelais de a-si îmbogati cunostintele despre arta antica.
Va deveni unul dintre cei mai buni medici ai regatului, în 1535 îsi va lua licenta si doctoratul la Montpellier. Metoda disectiei de cadavre, nefolosita pîna atunci, obtine un mare succes si îl impune si mai mult pe Rabelais în lumea medicala a vremii.
Nu se mai cunosc date despre scriitor începînd cu 1552, ceea ce întareste presupunerea ca ar fi murit la sfîrsitul anului 1553 sau la începutul urmatorului an.
Viata sa a fost una dintre cele mai zbuciumate: intra de foarte tînar în ordinul franciscanilor si apoi îl paraseste pentru cel al benedictinilor. împreuna cu prietenul sau, Pierre Amy, cu care fugise de la manastire, are îndrazneala sa-i scrie lui Guillaume Bude, pentru a putea obtine de la acesta materialele necesare pentru învatarea limbii grecesti, în 1532, avînd deja o formatie completa de umanist, începe sa tipareasca brosuri si traduceri însotite de glose. Dupa publicarea în 1533 a lui Pantagruel, cade în dizgratia Sorbonei si, prudent, îl va însoti în calatoriile sale pe cardinalul Jean du Bellay, ca medic personal al acestuia. Dupa ce adreseaza în scris Papei o rugaminte de iertare pentru parasirea manastirii si practicarea medicinei si obtine un raspuns favorabil, îndrazneste