Ingineria in agricultura nu este un moft, ci o necesitate


Peste trei ani si jumatate, când România va intra în Uniunea Europeana, nu vor mai exista taxe vamale. Prin urmare, Guvernul, chiar daca ar vrea, nu va mai avea cu ce sa încurajeze si sa sustina producatorul agricol autohton. În consecinta, piata României va fi invadata de produse agricole din toate tarile Europei. Consumatorul român va cumpara, evident, produsele agricole cele mai bune si mai ieftine. Daca produsele noastre nu vor îndeplini cerintele consumatorului pentru pret si calitate, atunci, în mod firesc, fermierul va da faliment, pentru simplul motiv ca nu-si va putea vinde marfa. Producatorul român din agricultura va putea sa reziste concurentei produselor straine daca îndeplineste o singura conditie, si anume: sa adopte tehnologiile acestora si sa realizeze produse pe baze stiintifice. Ingineria, aceasta stiinta multidisciplinara, ne învata ca atunci când dorim sa intram pe piata si mai ales sa ramânem acolo, pe termen lung, cu un anumit produs agricol, cum ar fi laptele sau brânza, carnea sau ouale, grâul sau trifoiul, lucerna sau porumbul, atunci este obligatoriu sa realizam urmatoarele:
• Sa apelam la stiintele economice, sociale si de piata pentru a capata informatii cu privire la conjunctura economica si de piata a produsului, cu privire la preferinta si gradul de acceptare a consumatorului, precum si la impactul pe care acesta îl va avea asupra mediului social si înconjurator.
• Daca informatiile sunt favorabile, atunci trebuie sa trecem la proiectarea produsului facând apel la stiintele fundamentale si tehnologice ale domeniului. Numai pe baza informatiilor obtinute din literatura de specialitate, de la biblioteca si internet, se pot alege solutiile cele mai eficiente pentru realizarea produsului si mai ales pentru atingerea standardelor de calitate, costuri joase, durata mare de folosinta, ambalaj, etc.
• Dupa proiectare, produsul trebuie sa fie încercat sau testat, prin cercetare stiint