Comportamentul oamenilor este, in primul rând, un comportament social, alaturi de si împreuna cu ceilalti. De aceea, el trebuie sa se încadreze intre anumite limite, astfel încât nici o persoana sa nu provoace raul semenilor.
Fiecare persoana are propriile ei trebuinte, scopuri, idealuri, dar satisfacerea acestora trebuie sa se produca doar in cadrul stabilit de regulile si normele societatii. Doar astfel este posibila supravietuirea, ordinea si functionarea normala a unei societati.
Normele si regulile societatii ne orienteaza actiunile, indicându-ne ceea ce comunitatea asteapta de la noi, ce avem voie sa facem si ce nu, ce ne este permis si ce ne este interzis.
Normele unei societati pot fi morale si juridice.
Normele juridice sunt cunoscute sub numele de legi. Ele reprezinta reguli cu caracter obligatoriu, elaborate, impuse si aparate de catre autoritatile statului.
În general, atât normele juridice, cat si cele morale contin interdictii. La prima vedere, aceste interdictii par a ne limita libertatea. In realitate, ele fac posibila libertatea fiecarui membru al societatii. Nici un membru al unei colectivitati, indiferent cine ar fi el, nu are libertatea de a actiona dupa bunul plac, pentru ca astfel ar putea afecta libertatea si chiar viata celorlalti.
Aceste interdictii, care adeseori ne supara sau ne enerveaza, au drept scop sa ne învete sa traim pasnic împreuna cu ceilalti, iar cu timpul, pe masura ce ne maturizam, ne vor aduce independenta, ne vor învata cum sa fim liberi, respectând totodata libertatea celorlalti.
Între normele unei societati pot aparea contradictii. De exemplu, societatea ocroteste dreptul la viata al oamenilor, dar membrul unui cult religios poate refuza asistenta medicala pentru ca aceasta contravine credintei sale, protejata si ea de catre lege, in virtutea dreptului la libera exprimare.
Presiunile, constrângerile pe care le exercita societatea asupra membrilor sai, prin intermediul normelor, pentru a-i obliga sa se comporte î