Ludwig Mies van der Rohe


Mies van der Rohe, ultimul conducator al Bauhausului, a fost arhitectul care a explorat pîna la capat drumul deschis de Gropius. El a creat o arhitectura “obiectiva”, de o perfectiune formala atât de categorica încât orice încercare de a o depasi mergând pe aceiasi cale s-a dovedit imposibila. Expresia plastica precisa, proportiile desavârsite, simplitatea rafinata a operelor sale a dus pâna la extrema sa limita limbajul rationalist obiectiv în arhitectura moderna.
Ludwig Mies van der Rohe (1886-1969) apartine generatiei lui Gropius. Fiu de constructor-pietrar, obisnuit de mic cu munca de pe santiere, format într-o scoala profesionala, întreaga sa opera a purtat amprenta solidelor sale cunostinte de constructor, care aveau sa-l faca un maestru al detaliului de executie.
Dupa câtiva ani de activitate ca desenator în ateliere de proiectare din orasul natal, Aachen, Mies pleaca la Berlin unde lucreaza ca desenator de mobilier la Bruno Paul si în cele din urma ca designer la agentia lui Behrens (între 1907 - 1911), completându-si educatia profesionala si largindu-si orizontul artistic. La fel ca Perret, Wright si Le Corbusier, Mies este un arhitect fara diploma.
La Behrens îl cunoaste pe Gropius, pe atunci proiectant-sef al agentiei, si pe Le Corbusier, în timpul stagiului de câteva luni pe care acesta îl efectua la renumitul maestru german.
Îsi începe activitatea independenta în 1913 sub influenta neoclasicismului, în spiritul arhitecturii folosite de catre Behrens la unele constructii reprezentative, ca de pilda la Ambasada germana de la Petersburg (1911), a carei executie o supraveghease. Un prim proiect de fatura clasicista (pentru Casa si Muzeul Kroller) ramâne nerealizat. Izbucnirea primului razboi mondial întrerupe activitatea profesionala a lui Mies, dar imediat dupa razboi îl aflam în rândurile avangardei artistice, încercând sa-si defineasca un drum propriu.
El înfiinteaza revista “G” (Gestaltung – crearea formei), participa la act