Prepararea prin amestecare a nutreturilor grosiere

Mi s-a sugerat, din mai multe directii, sa continui articolele despre prepararea furajelor grosiere, semn evident ca în aceasta iarna multi fermieri sunt nevoiti sa recurga si la aceasta categorie furajera pentru hranirea diferitelor categorii de rumegatoare. Sa vorbim în acest numar al revistei despre „prepare prin amestecare”. Prin acest mod de preparare, nutreturile grosiere se pot introduce în diferite proportii alaturi de alte componente (fibroase, concentrate, suculente) în structurile mai simple sau mai complexe ale asa numitelor „amestecuri furajere unice - AFU”. Totusi pentru acest tip de preparare este necesara adoptarea unui anumit sistem tehnologic care consta dintr-o instalatie (moara) cu care se pot marunti furajele voluminoase (grosiere, fibroase) si macina concentratele precum si de remorci-amestecator cu care dupa cca. 15-20 minute se poate obtine un produs furajer unic omogen.
Dintre furajele grosiere care se preteaza cel mai bine prepararii prin amestecare sunt ciocalaii de porumb, ca atare sau din stiuletii de porumb, dar si cocenii, paiele sau vrejii de leguminoase.
În functie de destinatie: tineret bovin sau ovin supus îngrasarii, vaci în lactatie cu productii de pâna la 4000 l lapte se pot recomanda diferite structuri de amestecuri furajere unice (AFU) bineînteles avându-se în vedere si disponibilul de furaje din ferma precum si posibilitatile de folosire a unor componente specifice rumegatoarelor respectiv melasa (chiar ureea) si complexul de macro-microelemente.
Orientativ, în structura AFU se pot introduce: grosiere (ciocalai, coceni, paie, vreji) 15-30%; fânuri, mai ales cele naturale 10-25%; silozuri 40-60%; concentrate 20-30%; supliment mineral 1,0-1,5%.
Dar, pentru a fi mai expliciti sa luam un exemplu de preparare a unui AFU în conditiile unei ferme de taurine familiale în care greutatea medie a valorilor este de cca. 550 kg, iar productia zilnica de lapte este de 14 l cu 3,8-4,0%