Rolul ingrasamintelor chimice in agricultura
In agricultura biologica, conceptului de îngrasamant se prefera cel de fertilizare, deoarece scopul principal al aportului nutritiv nu este atat nutritia directa a plantelor, asa cum se practica în agricultura conventionala, cat îmbogatirea terenului. Prin intermediul procesului de umectare a terenului si prin activitatea populatiei microbiene se asigura în agricultura biologica întreaga gama de elemente nutritive necesare hranirii plantelor si se reduc riscurile poluarii apelor de adancime. Datorita solubilitatii crescute a îngrasamintelor chimice de sinteza, se asigura o crestere rapida a plantelor, ca efect principal, dar cu o serie de efecte colaterale, nedorite. Unul dintre cele mai grave efecte ale excesivei utilizari a îngrasamintelor chimice se produce din cauza fenomenului de spalare a principiilor nutritive din si de pe sol de catre apele de irigatie sau ploi si infiltrarea acestora în apele freatice, contribuind la accentuarea procesului de eutrofizare a cursurilor de apa. Un alt fenomen, produs din cauza utilizarii îngrasamintelor chimice în exces pentru supraalimentarea plantelor, este acela al proliferarii parazitilor pe animale si vegetale, cum ar fi: afidele, paianjenul rosu, Oidium Tuckeri si Botrytis, a caror dezvoltare este accentuata la culturile îngrasate excesiv cu azot. Din aceste motive în agricultura biologica se prefera utilizarea îngrasamintelor organice sau minerale în care elemntele nutritive, greu solubile sunt mobilizate cu ajutorul microorganismelor din sol. Obtinerea compostului Principalele surse de îmbogatire a terenului, utilizate în agricultura biologica, sunt reprezentate de totalitatea reziduurilor vegetale (miriste, resturi de porumb, cartofi, resturi rezultate în urma curatatului pomilor etc.), combinate într-o proportie adecvata cu îngrasaminte organice, de preferat, gunoi de grajd sau compost matur. Incorporarea în sol a materialului obtinut se efectueaza în t
