1.Generalitati despre sare



Dacã ziua este însoritã, si curcubeul se rãsfrânge peste aceastã multitudine de mici rãmãsite de istorie a planetei pe care noi supravietuim, începem sa ne gândim cum aceste mini curcubee au pãtruns în viata noastrã.
Clorura de sodiu (NaCl) numitã si sare gema este una din cele mai rãspândite substante din naturã. Din vremuri strãbune, oamenii pãmântului românesc si-au întâmpinat oaspetii cu pâine si sare, simbol al belsugului si al bucuriei de a gusta roadele muncii.
In primele timpuri, oamenii au cunoscut sarea rãmasã pe malurile lacurilor în vreme de secetã, ori vara pe tãrmul mãrii. Mai târziu sarea a fost descoperitã în aglomerãrile saline. Sã încercãm sa pãtrundem structura acestui interesant mineral. Un bulgãre de sare este format dintr-o îngrãmãdire de cristale mari si transparente, ce au uneori o nuanta verzuie vânãtã. De multe ori în sare se gãsesc mici fragmente de cãrbune sau de chihlimbar pe lângã oxizi de fier sau argilã cenusie.
Fenicienii au fost primii negutatori care aprovizionau cu sare popoarele ce locuiau in jurul Marii Mediterane. Egiptenii pretuiau atât gustul sarii cât si însusirea de a conserva resturile corpului omenesc. Ei foloseau sarea la îmbãlsãmarea mortilor al cãror corp îl depuneau mai întâi, vreme de mai multe zile într-o baie de sare. Importanta sãrii a fost recunoscutã de romani care au numit-o ,,harul pãmântului". Învatatul Pliniu cel Bãtrân vorbeste în lucrãrile sale de felul cum obtinea sarea din apa mãrii prin evaporare. Soldatii romani primeau în fiecare luna pe lângã o sumã de bani si câte un sãculet cu sare. De aici derivã cuvântul salarium care cu timpul si-a schimbat sensul. Triburile de indieni din America de Nord cunosteau cu mult înainte de venirea europenilor procedeul de extragere a sãrii din apa lacurilor, prin evaporare. Africa este un continent care posedã putine zãcãminte de sare. La unele triburi din Africa pentru o strachinã de sare se obtineau douã de grâu. La unele tr