Introducere


Dreptul în general se grupeaza pe ramuri distincte în functie de obiectul de reglementare. Studiul administratiei publice ca si dreptul administrativ de altfel ocupa ocupa un loc primordial în studiul dreptului.
Întelegerea si cunoasterea stiintifica a oricarei materii este înlesnita de identificarea notiunilor de baza, prin acesta putându-se descoperi esenta fenomenului cercetat.
Având în vedere importanta deosebita pe care o ridica fenomenul administrativ an tara noastra, în urma evenimentelor din 1989, am gasit necesara abordarea temei de fata, ‘Procedura contenciosului administrativ conform Legii nr. 29 din 7.11.1990’, pornind de la actualitatea sa si de la faptul ca actuala Constitutie a României (aprobata la 21.11.1991) prevede prin drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor si ‘dreptul persoanei vatamate de o autoritate administrativa’. Astfel articolul 48 din Constitutie statueaza: ’Persoana vatamata într-un drept al sau de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stbilesc prin lege organica.’
Aceasta lege organica la care se refera textul constitutiei este însasi Legea contenciosului administrative nr.29 din 7 noiembrie 1990, modificarile intervenite prin Legea nr. 59/23.07.1993 pentru modificarea codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr.29/1990 si a Legii nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de conturi (M.Of. n. 177/26.07.1993).
De aici rezulta si importanta pe care a dat-o legiuitorul acestei institutii juridice, prin consacrarea acetui drept al cetatenilor si în legea fundamentala a tarii, care este Constitutia României.
Contenciosul administrative roman ale radacinilor adânc înfipte în istoria tarii noastre, el aparân la 1864, cand Legea din 11 februarie se înfiinteaza Consiliul