Turismul si mediul înconjurator

Relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si conservarea mediului ambiant reprezentând conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului. Aceasta legatura este una complexa, ea manifestându-se în ambele directii. Mediul natural, prin componentele sale, reprezinta resursele de baza ale turismului, iar pe de alta parte activitatea turistica are influenta atât pozitiva, cât si negativa asupra mediului ecologic, modificându-i elementele componente.
Mediul înconjurator este definit ca fiind calitatea vietii, conditiile de viata ale oamenilor si cadrul natural cu habitatele potrivite pentru animale si plante. Calitatea vietii este determinata de disponibilitatea pe termen lung în cantitate suficienta si de o calitate adecvata a resurselor precum apa, aer, pamânt si spatiu în general dar si a materialelor neprelucrate.
Ca totalitate a factorilor naturali si a celor creati prin activitatile umane si, mai ales, calitatea lui, reprezinta motivatia esentiala a calatoriilor, alcatuind “materia prima” a turismului. De aceea, pastrarea unui nivel ridicat de calitate a resurselor naturale constituie conditia necesara pentru perpetuarea si dezvoltarea continua a consumului turistic.
De peste 30 de ani, începând cu Conferinta asupra Mediului, de la Stockholm din 1972, omenirea a început sa recunoasca faptul ca problemele mediului înconjurator sunt inseparabile de cele ale bunastarii si de procesele economice, în general. Astfel, s-a ajuns sa se vorbeasca despre conceptul de “dezvoltare durabila” care reprezinta un proces ce se desfasoara fara a distruge sau a epuiza resursele, asigurând dezvoltarea. 
Turismul are o contributie însemnata la mentinerea si îmbunatatirea calitatii mediului, manifestându-se ca un factor activ al dezvoltarii durabile, fiind în interesul sau sa se implice în aceasta problema si sa lucreze în cooperare cu celelalte industrii în asigurarea calitatii bazei de resurse si a supraviet