CEREREA
Activitatea economica si organizarea productiei în conditiile economiei de piata în linii mari se regleaza prin oscilatii permanente ale cererii si ofertei si prin valoarea lor concentrata. Analiza categoriilor de cerere si oferta, starea de echilibru a pietii si oscilatiile acestea alcatuiesc obiectul analizei sistemului economic de piata.
Cererea este o categorie economica proprie economiei de piata, care se manifesta în limitele schimbului de marfuri si a comertului si care exprima necesitatea sumara în diferite marfuri, adica necesitatea ce consta din multiple cerinte concrete ale unei mase concrete de consumatori diversi, cerinte ce se afla în permanenta modificare.
În linii generale, cererea marfurilor de larg consum si de utilizare cotidiana o formeaza consumatorii individuali si anume paturi si grupuri sociale, iar cererea marfurilor cu destinatia industriala si de productie o formeaza agentii economici. În conditiile economiei mixte si în conditiile de dominatie a întreprinzatorilor privati aceasta clasificare este foarte relativa.
Cererea constituie cantitatea de marfuri sau servicii ce pot fi cumparate într-o unitate de timp la pretul curent. Trebuie mentionat faptul ca pretul în aceste conditii este un factor primordial ce conditioneaza cererea. Însa cererea nu este un factor de moment. Constând dintr-un sir de combinatii de preturi si cantitati, ea se defineste ca o relatie dintre pret si cantitate. Din aceasta cauza cantitatea cererii prevede o anumita cantitate de marfuri si servicii, pe care consumatorii le vor cumpara la un pret anumit într-un anumit interval de timp. Un factor important în aceasta ordine de idei este utilitatea marfii sau serviciului, ce creste odata cu sporirea cantitatii de marfuri si servicii, în timp ce fiecare unitate suplimentara de marfa sau serviciu îsi diminueaza utilitatea.
Consumatorul, realizindu-si veniturile, tinde spre obtinerea unui avantaj asupra tuturor marfurilor si serviciilor achizitionate. Daca avantaj