Necesitatea diminuarii costului de productie
Economia, ca stiinta si activitate practica, precum si comportamentul economic, ca expresie a implicarii agentilor economici în aceasta realitate, se raporteaza, în esenta, la necesitatea gospodaririi optime a resurselor obiectiv limitate în vederea satisfacerii cît mai depline si echilibrate a trebuintelor nelimitate si în continua diversificare.
Esenta proceselor economice este reprezentata prin mecanismul de piata, în cadrul caruia se confrunta, prin concurenta, cererea cu oferta de marfuri (bunuri, servicii, capitaluri, forta de munca), avînd loc, cu ajutorul asa-numitei „mîini nevazute”, un proces de autoreglare a productiei si preturilor, tinzînd catre un echilibru relativ; se obtine astfel o miscare cît mai coerenta si eficienta a productiei si preturilor în raport cu cererea si oferta, ceea ce antreneaza si alte componente ale vietii social-economice: gradul de ocupare a populatiei active, inflatia rata dobînzii si cea a îndatorarii, rata economisirii si dinamica investitiilor, cursul de schimb valutar.
Dar dinamica economiei nu se desfasoara ca un proces natural, în care oamenii sînt doar spectatori (încîntati sau nemultumiti), ci ea încorporeaza organic scopuri si actiuni umane constiente, prin care se materializeaza propriile interese ale indivizilor si colectivitatilor.
În consecinta, punerea de acord a resurselor cu trebuintele (în diversele forme ale acesteia) se realizeaza de catre oameni si pentru oameni, prin implicarea acestora în evaluarea nevoii constiente de productie, ceea ce presupune si confruntari de interese.
Unitatile economice, în activitatea pe care o desfasoara, atrag si utilizeaza factorii de productie – munca, natura si capitalul. Expresia baneasca a consumurilor factorilor de productie utilizati pentru producere si desfacerea bunurilor economice se numeste cost de productie. Cunoasterea nivelului, structurii si dinamicii costului este indispensabila producatorului pentru desfasurarea