Uniunea Europeana – realizari si perspective


In cele peste patru decenii de existenta, UE a intreprins pasi insemnati in realizarea prevederilor Tratatului de la Roma, care a pus bazele asocierii, si a inscris ca obiective esentiale armonizarea politicii economice a statelor, realizarea de politici comerciale comune, de politici agrare si crearea unitatii economice si monetare. Pe parcursul functionarii sale, piata comuna conceputa la Roma in 1957 a sprijinit cooperarea dintre statele membre, a contribuit la o anumita stabilitate a pietei muncii si la realizarea unor progrese notabile in domeniul politicii agrare, sociale si de securitate.

Un moment deosebit in evolutia UE il constituie crearea, la 1 ianuarie 1993, a Pietei unice, prevazuta in Actul Unic European din 1987. In urma punerii in aplicare a acestui act, UE devine piata cea mai unificata din lume, cu efecte benefice asupra performantelor pietelor integrate si a sistemului de adoptare a deciziilor.

Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht (noiembrie 1993), Comunitatea Europeana devine Uniunea Europeana, noua denumire fiind motivata de orientarea ei spre integrarea domeniilor politic si social.

Tratatul are in vedere crearea unui spatiu fara frontiere interioare, prin accentuarea coeziunii economice si sociale si crearea unei uniuni economice si monetare care sa dispuna de o moneda unica.

Uniunea Europeana se sprijina pe trei piloni:
Dimensiunea economica a integrarii (piata unica si uniune economica - monetara);
Dimensiunea sociala (politica de securitate sociala si externa comune);
Dimensiunea politica (actiuni comune in domeniile justitiei si al politicii interne – imigratie, vize, azil etc.)

Consecintele economice ale realizarii pietei unice sunt apreciate de analisti prin efectele ei directe si indirecte, care reprezinta tot atatea pierderi daca nu s-ar realiza. Vor apare astfel beneficii directe rezultate din inlaturarea barierelor vamale, benficii indirecte prin integrarea co