Friedrich Nietzsche s-a nascut la Rocken în 15 X. 1844. Dupa moartea tatalui, a pastorului Nietszche, familia se muta la Naumburg, unde Friedrich îsi face studiile liceale pentru a le completa apoi la „Schulpforta", scoala vestita pentru modul adâncit în care se studiau umanitatile clasice. Nietzsche face apoi studii stralucite de filologie clasica la universitatile din Bonn si Leipzig. Ritschl, profesorul sau, încântat de stiinta elevului, îl recomanda universitatii din Basel pentru o catedra. La 25 ani Nietzsche este profesor de filologie greaca la Basel, unde va profesa timp de 10 ani. Sanatatea lui subreda îl sileste sa-si ceara concedii numeroase si apoi sa plece de la catedra; la 35 de ani el îsi începe viata lui de scriitor ratacitor, cautând o clima mai prielnica, iarna în Italia, la Nisa, Genua, Turin, vara în Elvetia, în Engadine, la Sils-Maria.
Timpul petrecut la Basel este si timpul admiratiei lui pentru Schopenhauer si Wagner. Prin Schopenhauer el îsi facuse, în universitate, initierea lui în filosofic. El îi consacra acum câteva din cele mai frumoase pagini ce s-au scris despre filosoful german în una din Consideratiile inactuale: Schopenhauer ca educator. Este si timpul prietenie lui cu Wagner (el însusi admirator al lui Schopenhauer) si cu Cosima Wagner. Wagner crea drama sa muzicala, în care Nietzche vedea o restaurare a tragediei antice. Din acelasi cerc de idei se naste si prima lucrare a lui Nietzsche: Nasterea tragediei din spiritul muzicii. Prietenia cu Wagner se rupe însa dupa primele reprezentari de la Bayreuth, care, pentru Nietzsche, au fost o deceptie, în acelasi timp se pierde si admiratia lui pentru Schopenhauer; filosofii care retin acum mai mult pe Nietzsche sunt presocraticii: Heraclit, Empedocle. Toata doctrina lui ulterioara, ideea eroica a supraomului poate sa fie considerata ca o reactie, de un optimism poate fortat, fata de pesimismul schopenhaurian.
Nietzsche nu este un filosof sistematic. Cartile lui sunt culegeri de aforis