Referat - Institutia probelor

Categorie
Referate Filozofie
Data adaugarii
acum 11 ani
Afisari
2317
Etichete
institutia, probelor
Descarcari
515
Nota
9 / 10 - 1 vot

CUPRINS
CONSIDERATII GENERALE
Definire si clasificare
Conventii asupra probelor
Subiectul, obiectul si sarcina probei
Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor
Asigurarea probelor
PROBA PRIN ÎNSCRISURI
Notiune si clasificare
Înscrisuri autentice
Înscrisuri sub semnatura privata
Alte înscrisuri
Administrarea probei prin înscrisuri
PROBA PRIN DECLARATIILE MARTORILOR
Admisibilitatea probei cu martori
Persoane care pot fi ascultate ca martori
Administrarea probei cu martori
Aprecierea probei cu martori
MARTURISIREA (RECUNOASTEREA)
Notiunea, natura juridica si caracterele marturisirii
Felurile marturisirii
Admisibilitatea marturisirii
Indivizibilitatea marturisirii
Administrarea. Interogatoriul
Puterea doveditoare. Efecte
PREZUMTIILE
Notiuni. Clasificare
Prezumtii legale
Prezumtii simple
Prezumtii simple
Prezumtii relative
6. INCHEIERE.
CONSIDERATII GENERALE
Institutia probelor este calificata ca o institutie centrala a procesului civil, probele fiind deosebit de importante pentru protectia si ocrotirea drepturilor subiective civile. Înca din dreptul roman s-a consacrat adagiul “idem est non esse et non probari”, deci a nu fi sau a nu fi probat este tot una.Tocmai de aceea se vorbeste despre un drept subiectiv procesual- dreptul la proba, care dubleaza si întareste dreptul subiectiv substantial.
Considerând ca un proces este un duel al probelor partilor, putem spune ca probele au importanta atât pentru judecator cât si pentru parti.
Întrucât nu poate rezolva litigiul dedus judecatii numai pe baza afirmataiilor partilor, acestea trebuind sa fie dovedite, urmeaza ca pe baza acestora judecatorul sa-si formeze convingerea intima si sa pronunte hotarârea. În prezent, judecatorul nu se poate refugia în spatele insuficientei probei pentru a respinge o cerere, chiar daca în trecut era inactiv în cautarea probelor. Judecatorul va putea ordona dovezile pe care le va gasi de cuviinta, chiar daca partile se împotrivesc, obligatie înscrisa în art. 130 alin. 2 Cod procesual civil, corelata cu dispozitia înscrisa în art. 129 alin. 2.
Cât priveste partea, nu este suficient sa fie sau sa se pretinda titularul unui drept pentru a obtine o satisfactie în fata instantei. Desi dreptul subiectiv nu depinde în existenta sa de proba, exista totusi o dependenta pe planul eficacitatii, întrucât absenta probei nu permite titularului probei sa invoce în mod eficace dreptul sau si sa obtina recunoasterea efectelor juridice care îi sunt atasate.
DEFINIREA SI CLASIFICAREA PROBELOR
Prin proba se întelege mijlocul juridic de stabilire a existentei unui act sau fapt juridic si prin aceasta a dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile.
În mod obisnuit, notiunea de proba este folosita în sensul de mijloc de proba (precum înscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea uneia din parti, expertiza, cercetarea la fata locului), prin care se poate dovedi un fapt.
În sens larg, prin proba se întelege actiunea de stabilire a existentei sau a inexistentei unui anumit fapt, mijlocul legal prin care se poate stabili faptul care trebuie dovedit ori rezultatul obtinut prin folosirea mijloacelor de proba.
Probele sunt clasificate, în functie de mai multe criterii:
dupa cum se administreaza în fata instantei sau în afara ei, probele pot fi judiciare si extrajudiciare.
dupa natura lor, probele se clasifica în probe materiale si personale. Probele materiale sunt lucruri concrete care dovedesc raportul dedus judecatii sau contribuie la dovedirea lui. Probele personale sunt fapte ale omului, care pot fi: pozitive (declaratii orale sau înscrisuri), negative sau de abtinere (ascunderea sau distrugerea unui înscris sau lipsa unui interogatoriu), de rationament (ca în cazul prezumtiilor legale si al celor simple).
dupa caracterul original sau derivat, probele sunt primare (imediate, nemijlocite) care implica un raport nemijlocit între proba si fapt si probe secundare (mediate, mijlocite) care provin din a doua sau a treia sursa.
dupa modul în care judecatorul percepe faptele, probele se împart în probe constând în rezultatul perceperii personale a faptelor de catre judecator (cercetarea la fata locului) si probe constând în perceperea faptelor de catre alte persoane (dispozitia martorului)
dupa cum faptul probator duce sau nu direct la stabilirea faptului principal, probele pot fi directe (cele care dovedesc prin ele însele raportul dedus judecatii) si indirecte (cele care dovedesc un fapt vecin ti conex, din a carui cunoastere se trage concluzia existentei raportului juri...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2020 - Referatele.org