Evolutia geografiei
Evolutia geografiei ca stiinta de sine statatoare are, ca orice desfasurare temporala, un început pierdut sau nu în negurile istoriei. Are, ca orice stiinta ce se ocupa de o felie a vietii, radacini filozofice. Pentru ca îl include în ecuatia sa pe om are legatura cu antropologia, cu sociologia, cu economia, cu studiile de gen sau chiar cu cele culturale (ca element ce le cuprinde, într-o oarecare masura, pe celelalte). Pentru ca nu poate eluda legile naturii îsi trage seva explicatiilor din fizica sau matematica. Pentru ca dupa etapa acumularii are drept inovator (adica drept de a numi), influenteaza lingvistica. In final, deoarece construieste, indiferent de planul pe care actioneaza, are legatura cu arhitectura.

Istoria

Geografia si istoria sunt asociate ca fiind stiinte ce studiaza societatea omeneasca. In primul rând timpul este parte a faptelor geografice prin diverse implicatii. Pentru a studia caracteristicile generale ale unor fenomene sunt necesare observatii îndelungate (de exemplu fluctuatiile demografice ale unei regiuni). Pentru întelegerea unor procese actuale trebuie sa cercetam cauzele ce îsi au radacinile în trecut, acest lucru creând premisele anticiparii unor efecte. O descriere exhaustiva a unui spatiu geografic înseamna implicit si o dinamica a evolutiei acestuia.
Desigur, în fiecare perioada istorica s-a dezvoltat o geografie a acelui prezent, iar reuniunea lor constituie geografia istorica. Aceasta presupune studiul fenomenelor pe doua coordonate: “diferentele de la loc la loc transformate în timp”. Geografia politica este o rezultanta a acestor studii. Factorul uman este liantul celor doua stiinte, prin evolutia societatii si raportarea sa la spatiul geografic natural.

Antropologia

Cuvântul antropologie înseamna “stiinta despre om”; astfel, legatura geografiei umane cu aceasta este probata chiar etimologic. Legatura cea mai evidenta este data de dezvoltarea geografiei populatiei. Rasele umane, caracteristicile lor, a