Furtuni ciclonice II



Ciclonul este o zona cu presiune atmosferica scazuta si cu o circulatie circulara a aerului.
Ciclonii sunt exprimati grafic prin izobare concentrice de forma ovala, de regula alungite pe o axa NE-SV. Ciclonii se deplaseaza în medie cu 40 – 50 km/h. Înnourarile si precipitatiile sunt în general situate în jumatatea estica sau sud-estica, portiunea nord-vestica fiind de obicei o zona cu vreme în curs de îmbunatatire. În emisfera nordica aerul din interiorul ciclonului circula în sens invers acelor de ceasornic, pe când în emisfera sudica directia este opusa.
O regiune corespunzatoare, de presiune ridicata, este cunoscuta ca anticiclon; ea apare între ciclonii succesivi.
Foarte adesea vremea schimbatoare de la latitudinile medii si înalte este asociata cu deplasarea ciclonilor. Convergenta maselor de aer catre aceste centre este însotita de ridicarea aerului si de racirea adiabatica a acestuia care, la rândul lor, produc înnorari si precipitatii. Prin contrast, vremea frumoasa si însorita este adesea asociata cu deplasarea anticiclonilor. În acest caz aerul tinde sa coboare si sa se raspândeasca, producând o încalzire adiabatica, care nu permite dezvoltarea norilor si a precipitatiilor.
Ciclonii pot fi de intensitate foarte mica, însotiti de o simpla perioada de înnorare, sau de ploaie si zapada slaba. Pe de alta parte, daca gradientul baric este puternic, ciclonul poate fi întovarasit de vânturi de tarie moderata pâna la puternica. Astfel de fenomene poarta numele de furtuni ciclonice.
Ciclonii migratori se împart în trei categorii generale: ciclonul extratropical, caracteristic latitudinilor medii si înalte, care poate varia de la o usoara perturbatie atmosferica pâna la o furtuna puternica; ciclonul tropical, care se întâlneste la altitudini joase, deasupra întinderilor de ocean si poate varia de la o vreme usor agitata pâna la distrugatorul uragan sau taifun; tornada, desi este o furtuna de proportii foarte reduse, reprezinta un vârte